Vânzătorul...

Kuppenheim, Baden Württemberg

Joi, 27 Decembrie 2018

Acolo unde se adună mai mulți români în cerc vreodată,

Nu-i nicăierea să nu fie în el vreo iudă blestemată,

În Ziua de Crăciun preasfântă, în aerul dintre colinde,

Era prezent și el, spurcatul și nu știam pe cine-l vinde...

Tăcut și plin de bucurie, în fața unui mic altar,

Lăsasem, ca drept mulțumire, părintelui o carte-n dar,

Din Apusenii mei-„Golgota”, pe care încă-i vie rana,

Din partea, cea mereu din stânga, mi-e martor din cuvinte Anna!

Ne-am salutat cu „Doamne-ajută! ” și alte slove din lumină,

În limba noastră, cea de-acasă, aici în patrie străină

Și sfinții, cei rămași în piatră, se bucurau de Sărbătoare!

De undeva, dinspre mulțime, simțeam o umbră cum dogoare;

Vorbea o limbă-nvolburată, în ochii ei ardea mânia,

Și-afară, sus, de pe colină, m-a întrebat: „Din România?”

„De-acolo sunt!” Mi-a fost răspunsul și coborând pe serpentine,

Am auzit curgând de-a valma blesteme oarbe după mine,

Dar ele, precum bolovanii din urmă se spărgeau de zid,

Ce nu știau că Poezia în viața asta nu-i partid!

Oriunde-n lume se adună românii mei până la trei,

Acolo e de bună seamă și vânzătorul printre ei...

Nicolae Nicoară-Horiad