Nimeni de dragoste nu e sătul...

Kuppenheim, Baden Württemberg

Duminică, 24 Februarie 2019

Motto:

24 februarie 1978

Luciei

„Se face Dragobete când îţi scriu,

Atunci a fost logodna cea dintâie,

Nici prea devreme şi nici prea târziu

Şi viscolea din Cer cu poezie...

Te-ai cuibărit sub umărul meu stâng,

Ţi-aduci aminte? Mugurii în vie

Şi toate amintirile din crâng

Se auzeau pocnind de bucurie...

Sunt ani de-atunci, nici nu mai ştiu anume

Câţi şi-au cernut lumina peste noi,

De locuim întru acelaşi nume,

Scăldat de soare şi udat de ploi,

Să fie Ceasul zilei lăudat,

Să nu ne-apese vârsta nici un nor,

Copiii noştri, trei, precum ne-a dat

De veste Viaţa să le-o dăm şi lor...

Sub zările de-a pururea senine

Să nu ne simtă din cuvânt povara

Când vom pleca de-aici, chemaţi de cine?

Să ducă ei în suflet primăvara...

Se face Dragobete când îţi scriu,

Atunci a fost logodna să ne fie,

Nici prea devreme şi nici prea târziu

Şi viscolea din Cer cu poezie...”

24 Februarie 2019

Nimeni de Dragoste nu e sătul,

Oricâtă ură ar avea sub pleoape,

Tu nu mi-ai spus niciodată-destul,

Cuvântul acesta și azi ne încape!

Cuvântul acesta fără de care

Zadarnic se zbate ciutura-n vânt,

Zadarnică-i setea fără izvoare,

În van e tăcerea fără cuvânt!

Fericită e taina care ne leagă!

Acum și atunci când n-o să mai fiu,

Iubește-mă dar, poezia mea-ntreagă

Până la capăt o să te scriu;

„Spune-mi, iubito, dragostea, ce-i?

Răspunsul nu l-am uitat niciodată,

De fată cuminte, prin ochii mei

Când te-ai pierdut întâia dată...

Ea e minunea ce-mi stăruie-n gând,

Pururi izvorul cel viu să ne-adape,

Cine de Dragoste nu e flămând?

Cuvântul acesta și azi ne încape!

Nicolae Nicoară-Horia