Vineri,
1 Martie 2019
M-am
întrebat și mă întreb mereu
Cuprins
de-o bucurie sănătoasă,
De
unde vine oare gândul meu
Ce-ntotdeauna
mă găsește-acasă?
De
mi se umple sufletul de pace
Și
pacea mea o dărui tuturor,
Fără
gânduri, Doamne, ce m-aș face,
Ca
o fântână fără de izvor?
Fiorul
sfânt prin sânge îmi străbate,
Cu
el de cer și de-adevăr mă leg
Și-acum
îl simt sub tâmple cum se zbate
Când
mâna-l scrie în cuvânt întreg;
Cu el
străbat adâncul și înaltul,
Cu el
înving dușmanii, rând pe rând,
Puternic
și-nțelept ca nimeni altul,
E
gândul meu, cel mai presus de gând...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu