24
Aprilie 2019
„Dar
cuvintele sunt lacrimile celor
ce
ar fi voit aşa de mult să plângă
şi
n-au putut”.
Lucian
Blaga
Lacrimi de tristețe
și de bucurie,
Între ele veșnic e
Poemul meu,
Fericit e Ochiul,
mâna când îl scrie
Parcă îl
atinge-atunci pe Dumnezeu
Și mă umple-o pace
binecuvântată!
Necurmat să fie
Dorul meu, Părinte
Și să nu îmi sece
plânsul niciodată,
Lacrimile mele,
toate, sunt cuvinte!
Ca o dimineață eu
le simt sub pleoape,
Lacrimile mele,
lacrimi de copil,
Din Copilărie Tu le
știi de-aproape,
Plânsu'-ntotdeauna
nu mi-a fost umil...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu