10
Aprilie 2019
„Văd,
Doamne!”
Am trăit pe viu
Aceste cuvinte
dumnezeiești!
Îmi tremură mâna
acum când le scriu,
De Adevărul lor să
nu te-ndoiești!
Cum poți să uiți
bucuria orbului,
Dintre toate cea mai
deplină?
Doamne, ce sfântă
era lacrima lui
Din oftatul acela
răstignit în lumină!
Și Aerul parcă s-a
cutremurat
Ca într-o bătălie
dintre oști,
Privindu-mă, el
m-a-ntrebat mirat:
„Prietene,
de unde mă cunoști?”
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu