Eu vin în Țara Moților mereu...

Călătoresc și eu atât cât pot,

Oricât mi-ar sta în cale cârcotașii,

Mă-ntorc Acasă, încă nu de tot,

Mai sunt cărări ce îmi așteaptă pașii...

Am fost și eu plecat prin zări străine

Și-acum mi-e plin Auzul de sirene,

Dar nicăieri în lume nu-s ca tine,

Sfintele mele plaiuri apusene!

Din șapte Sohodoale câte sunt,

Doar unul singur mi-a fost dat să-mi fie

Leagănul din Dor și din cuvânt,

Leagăn veșnicit în Poezie!

7 Iulie 2023

* * *

Eu vin în Țara Moților mereu,

Aici mă simt în largul meu Acasă,

Aici e mai aproape Dumnezeu

De pâinea și de vinul de pe masă,

 

Aici, lângă Ponoare și Râmeți,

Printre ciobanii mei cu țundra sură,

Mai doare încă slova sub peceți,

Horea și Cloșca mai îndură

 

Pe Dealul unde nu răsare grâu

Ci iarbă numai și durere multă,

Doinește Moțul cu șerpar la brâu,

Pădurile stau în genunchi și-ascultă

 

Acolo-n Munții roși de îndoială

Și Arieșul murmură pelin;

Prin gândul meu e zvon de catedrală,

Eu vin în Țara Moților și vin

 

Acestor oameni, încă drepți și vii,

Acestor locuri sfinte să mă-nchin,

De jertfa lor îndură-te, Părinte,

Acum și-n vecii vecilor. Amin.

 

Eu vin în Țara Moților mereu,

Aici mă simt în largul meu Acasă

Aici e mai aproape Dumnezeu

De vinul și de pâinea de pe masă...

 

Nicolae Nicoară-Horia