Când spun Eminescu...

 

 

Când spun Eminescu și o spun mereu,

Chiar dacă pe unii îi supără spusa,

Se face Duminică în sufletul meu

Și-n Ceasul de la Sarmizegetusa!

 

Când spun Eminescu, e așa precum

Spun Tatăl nostru lăsat mărturie

De la Fiul ce încă pribegește pe drum

Prin Țara aceasta, tot mai pustie...

 

Cred în Lumina pe care-o respir,

De ea în veci se-nfioară ateii,

Când spun Eminescu miroase a mir

Din floarea ce-o scutură teii.

.......................................................

Când spun Eminescu durerile tac,

În afară de cea de-a te naște,

Floare albastră, fără de leac,

Slăvit fie Cel ce mă paște!

Duminică, 14 Ianuarie 2024

Hagen, Nordrhein-Westfalen

 

Eminescu printre noi...

„Te salut din inimă, Romă mică!
Îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!"
Eminescu

 

Ce ar fi să fie astăzi Eminescu printre noi

Într-o vreme tot mai plină de ciumați și de nevoi,

Să lucreze iar la Timpul de-cu-zori și până-n seară?

Cum v-ar condamna Poetul, trădătorilor de țară!

 

El, șovinul, demodatul, ros de molii otrăvite,

Zugrăvindu-vă scheletul în cuvinte potrivite,

Cei care slăvesc puterea, orbi, fanatici și lingăi,

În aceeași pușcărie să se mistuie-n văpăi!

 

Coborând, de bună voie, din cereasca lui lumină

Ei, „băieții”, la comandă îi vor căuta vreo vină

Și venind dinspre Moldova, în străbunul meu Ardeal

Pe Câmpia Libertății...făcându-i dosar penal

 

Ca unui tâlhar pe urmă, ca pe ultimul cretin,

Cum îi vor lega cu funii trupul cu miros de crin;

Fraților, iertat să-mi fie versul firav și umil,

El e-aici, în van încearcă să-l trimită în exil...

 

Nu-l încape nicio hartă, nicăieri în zări străine,

Să îi spunem cu credință: La mulți ani! Amin. Emine!

El, Luceafărul, răsare, nu îl vor putea să-l stingă

Și de Ziua lui, cea sfântă, nimenea să nu se-atingă!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Grafica: Mihai Cătrună