Îmi aud inima în piept cum bate
Ca un clopot duminica a liturghie:
Dreptate și-adevăr, adevăr și dreptate,
Fără ele zadarnică e orice poezie!
Așa m-au născut părinții anume
Să le port pretutindeni prin viață povara,
De-aceea mai presus decât orice pronume
Îmi iubesc neamul acesta și țara!
Aud inima în piept cum se zbate,
Inima mea, tot mai durută de-acum:
Dreptate și-adevăr, Adevăr și Dreptate
Și cuvântul mă arde până la scrum...
* * *
„Dreptatea nu-i dreptate pentru toți!”
Cuvintele acestea-ntâia oară
Le-am auzit acolo printre
moți,
Le-aud și-acum, oriunde merg
prin țară,
Prin Țara de oameni furați și de
hoți,
De „bătrâni” și de
vremelnicie,
Dreptatea nu-i dreptate pentru
toți,
Nici legile nu sunt, fire-ar
să fie!
C-adeseori îmi vine să mă duc
La Țebea, sub văz-duhul
tricolor,
Să-l strig pe Iancu din
mormânt năuc,
Să se cutremure și Dumnezeul
lor!
Cine te-ntreabă, frate, de mai
poți
Când vezi și-auzi cum fulgeră
și tună?
„Dreptatea nu-i dreptate
pentru toți
Și nici orânduiala nu e bună!”
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu