Ev. Luca 16, 19-31
-Cuvinte duminicale-
Bogatul
și Lazăr, ce pildă frumoasă!
Săracul
acesta, e-n fiecare casă
Din deal
în vale, oriunde te duci
Prin Țara
aceasta de la răscruci...
Ei „în
profiră și-n vison” își petrec,
Dar toate
petrecerile vin și trec
Precum
trece vara umbra unui nor,
O să vină
și arșița pe buzele lor...
Ei nu au
milă de neam și de țară,
Ceasul
e-aproape când o să-i doară,
Suflete-al
meu, tu nu te teme,
Române
Lazăre, mai îndură o vreme!
.........................................................
Citiți cu
răbdare din Sfânta Scriptură,
Celui ce
nu vrea, nu îi port ură,
Bogat sau
sărac, sătul sau flămând,
Nu-l
alungați pe Lazăr din gând...
* * *
Nemilostivul
stă și-acum la masă,
De Lazăr,
cerșetorul, nici nu-i pasă,
Îi ling
afară câinii lângă poartă
Bubele
din gânduri și din soartă...
Durerea
lui azi nimeni n-o ascultă
Când
dincolo e-o veselie multă,
Săracul,
cel plecat, din pilda sfântă
În
veșnicia lui, la el se uită,
Iar
celălalt bogat, dintre văpăi
Cu seceta
arzând în ochii săi
Îl strigă
din mărirea lui umilă-
„Părinte
Avraame, fie-ți milă!”
Rogu-te,
dar, pe Lazăr dintre sfinți
La frații
mei de-acasă să-l trimiți
Și ei,
toți cinci, petrec acum la masă
De cel
de-afară nici lor nu le pasă.
Din
chinurile acestea-n care sunt
Eu le-am
avut pe toate pe pământ,
Dar nu
l-am auzit în jurul meu
Pe Lazăr,
cel cu chip de Dumnezeu...
Din arca vieții mele...
Din arca vieții mele, precum
Noe,
Aș vrea întâia oară să vă
mint,
Să nu vă scriu cu-adevărat
ce simt,
Dar Duhul Poeziei nu-mi dă
voie!
Văd Aerul și, Doamne,
mă-nfioară!
Miroase-a praf de pușcă și
a scrum
Și Timpul parcă s-a oprit
din drum,
Ceasornicul abia de-l mai
măsoară...
..........................................................
Iubirea are chip de
cerșetoare,
Ca Lazăr, pomenitul, din
Scriptură,
Pe când „boierii” vremii-s
plini de ură
Și-n sinea lor e numai
sărbătoare...
Duminică, 2 Noiembrie 2025
Nicolae
Nicoară-Horia
„Zis-a
Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în
toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea
porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa
bogatului; dar şi câinii venind lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a
fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost
înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de
departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraam,
fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi
să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis:
Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr,
asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi
peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit o prăpastie mare, ca cei care
voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la
noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci
am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de
chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci: să asculte de ei. Iar el a
zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor
pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede
nici dacă ar învia cineva din morţi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu