Între Munte și Mare...

 

 

Între mare și munte e sufletul meu,

Fără odihnă și fără popas,

Pe drumul acesta căutați-l mereu,

Călător, de când îl știu, mi-a rămas!

 

Orice cuvânt care umblă e viu!

Din credința dată el nu se abate,

Între munte și mare e poemul ce-l scriu

Întotdeauna cu silabele neterminate...

 

Între Mare și Munte e sufletul meu

Și acolo o parte o să-mi rămână

Când îl va chema Acasă Dumnezeu,

Luându-l ca pe-un copil de mână...

 

Nicolae Nicoară-Horia