Dezbinați înăuntru și în afară...

 

Poporul nostru a fost „totdeauna dezbinat înăuntru.”

EMINESCU

 

Din Munții plini de patimi, cu negura pe văi,

Vederea dinspre-Acasă mereu te luminează,

Oriunde merg prin lumea grăbită ochii tăi,

O porți mereu în suflet, ca pe o sfântă rază...

 

Mi-e martor Afrodita, mi-e martor și Apolo,

Oricât i-ar fi de bine, oricât i-ar fi de rău,

Să nu îmi spună nimeni că Patria e-acolo,

Unde se simte liber, vremelnic, trupul tău!

 

Vederea de Acasă, din toate mai aproape!

Și freamătă prin mine pătrunși de duh Carpații,

Cât încă mi-e lumina nestinsă de sub pleoape

Adu-mi Acasă, Doamne, din Dor, pe toți plecații!

 

Și Ruga mea deșartă nicicând să nu îmi fie,

Adu-mi Acasă, Doamne, copiii și părinții,

În Țara asta unde acum și-n veșnicie

În lacrima rănită stau înrămați toți sfinții!

                     * * *

Și iarăși scriu despre tine, Țară,

Alta în inimă nici nu mai am,

Dezbinat înăuntru și în afară

Doamne, unește-acest neam!

 

Mă doare de-o vreme și gândul și talpa,

Și setea mă arde lângă fântâni,

Adune-ne aminte, Decembrie, Alba,

Adu-ne aminte că suntem români!

 

Plecații în lume adună-i Acasă

Și limpezește din noi viitorul,

Ia-ne rușinea ce ne apasă,

În locul ei pune pe veci tricolorul.

 

Limba aceasta nu-i limbă de-ocară,

Străinul de ea când se ferește

Slova ei sfântă să nu te doară-

Doamne, învață-i pe toți românește!

 

Și iarăși scriu despre tine, Țară,

Alta în suflet nici nu mai am,

Dezbinat înăuntru, dezbinat în afară,

Doamne al păcii, unește-acest neam!

 

Nicolae Nicoară-Horia