Lumină locuită...

14 Septembrie 2011, în zori...

„Eşti o lumină locuită...”

Întunericul se auzea

spărgându-se-n bucăţi.

Se crăpa de Ziuă-n afară.

Zorile curgeau

peste Munţi

şi tu râdeai

fericită

ca o ploaie de vară...

Între vânt şi cuvânt...

Duminică, 11 Septembrie 2011.

De unde mi-e cuvântul,
cel pironit pe cruce,
de unde bate vântul
şi încotro se duce?

Pe cel dintâi de toate
îl simt, neliniştitul,
tăcerea pe la spate
înfige-n el cuţitul...

Tu linişteşte-mi vântul,
să-l duci în altă parte
şi lasă-mi viu cuvântul
neterminat din carte...

Mori liniştit...

Baia de Criş, 10 Septembrie 2011.

Mori liniştit, sunt lângă tine-acum,
Sufletul tău în linişte mă îmbracă,
Ştiu că te doare flacăra din scrum
Şi stingerea mereu tot mai săracă...

Toţi prietenii te vor jeli puţin,
Pe urmă parastase îţi vor pune,
Tu iartă-i pe aceia care vin
În preajma ta, străini de Rugăciune,

Tu iartă-i pe aceia care-mi spun
Că moartea în uitare te va duce
Şi lasă-mă din trunchiul de gorun
Să-ţi fiu la căpătâi de-a pururi cruce...

Doină neterminată...

8 Septembrie 2011.
Frunză arsă de gorun,
Cetină de brad căruntă,
Numele pe care-l spun,
Logodit fără de nuntă,
Iancu, cel trudit sub stele,
Pe o prispă de brutar,
Obosit de Dor şi jele
Adormi-va iar şi iar...
Îl ard cântece surpate
Într-un ochi de fluier sfânt
Doamne, dă-i odihnă-n toate
Şi în Cer şi pe pământ!
Vindecă-i din suflet graba
Şi lumina din obraz,
Dacă noi dormim degeaba
Măcar el să fie treaz...

Nu-i vârsta mea...

2/3 August 2011

Nu-i vârsta mea în care locuiesc,
Mirarea ei de nu mă mai încape,
Ce tânăr sunt atunci când te iubesc!
Cine îmi fură ziua de sub pleoape?

Nu-i vârsta mea, a cui să fie oare?
Tu vindecă-mi această îndoială,
Fântână însetată de izvoare
Ce Dor înalt în mine dă năvală!

Cu tâmplele cărunte de întrebări
Când voi ajunge obosit sub cruce,
Spre dincolo de ultimele zări
Nu-i vârsta mea din care mă voi duce!

Şi câinele meu ştie...

Duminică, 31 iulie 2011.

Şi câinele meu ştie
când e Duminică,
după felul în care mi se uită
în ochi,
mai ales atunci,
când bat clopotele
a
liturghie...

În bojdeuca poeziei...

23/24 Iulie 2011.
Afară plouă,
ori întunericul curge peste mine?
Doamne,
ce arşiţă îmi pârjoleşte
Vederea!

Am învăţat şi nu uit niciodată
Cum să îndur sudalma şi să tac,
Precum tăcea şi celălalt pe roată,
Strămoşul meu, vândutul din Albac...

Cei care m-au lovit, când mi-a fost greu,
S-au potolit pe rând şi fiecare
Cu faţa frântă către Dumnezeu
În Rugăciune şi-au cerut iertare!

N-am blestemat pe nimeni, dimpotrivă,
I-am alduit din lacrimă pe toţi,
Să nu-i robească dorul de colivă,
Coliva mea şi-a neamului de moţi.

Mi se spunea şi-n vremurile-acele
Că nu am voie să gândesc rotund,
Să-mi lase-n pace versurile mele,
În bojdeuca lor să mă ascund;

Acolo, în tăcerea din cuvânt,
Niciunei bunătăţi nu îi duc lipsa-,
Sărac şi necăjit, aşa cum sunt,
Să mă găsească viu Apocalipsa...