Nu-mi spune că ești tristă...

8 Noiembrie 2014

Nu-mi spune că ești tristă

Cu toamna pe alei,

Iubirea nu există

Fără de jertfa ei!

Cuvântul meu pe buze

S-a tulburat în vin,

Din freamătul de frunze

Ți-aud suspinul plin,

Precum suspin'o floare

În rodul ei rămasă,

Eu știu că nu te doare

Durerea ta frumoasă

Și vindecarea-i multă,

Așa precum ți-am zis-

Nu-mi spune, taci și-ascultă

Poemul meu promis!

Nu-mi spune că ești tristă

Cu inima sihastră,

Iubirea nu există

Fără de jertfa noastră!

Tu ești întreg câștigul

Rămas în ochii mei,

E toamnă, vine frigul

Și dacă vine, ce-i?

Cuvântul dintre noi...

7 Noiembrie 2014

Acum, când în țară dezbinarea e-n toi

Parcă pândiți de-o ciudată eclipsă,

V-aș întreba, ce mai știți despre voi,

De la câte sărbători ați fost lipsă?

Pretutindeni aleargă în voie dezmățul

Și cerul deasupra e plin de ereți,

Și-au pus peste gânduri supărările hățul,

De sufletul vostru ce părere aveți?

Părerile și ele sunt tot mai pripite,

Vă aud amânarea: „nu acum, mai târziu!”

Pentru el n-avem timp de atâtea ispite,

Ispitele, ardă-le focul cel viu!

Pianul își frânge simfonia pe clape,

Nu mai e cine dintre noi s-o asculte,

Alte muzici ne sunt mai aproape,

Muzici străine, reci și oculte.

În sufletul nostru e tot mai mult frig,

Credința și ea parcă dă în scapăt,

Cuvântul acesta din care vă strig

Să-l citească fiecare până la capăt...

Să-ți fie drag un suflet...

5 Noiembrie 2014

Să-ți fie drag un suflet- ce frumos!

Fără el nu-i viață și nici moarte,

El, nevăzutul, Dragostei prinos,

Suflarea cea mai sfântă dintre toate...

Să-ți fie drag un suflet - ce minune!

Am întâlnit-o pe pământ și eu

Dragostea aceasta, n-o poți spune,

Precum fântâna unui curcubeu!

Precum lumina dinspre dimineață,

Când zorii hohotind spre tine vin,

Să-ți fie drag un suflet – câtă viață

Încape în acest cuvânt divin!

Jucăriile tale...

Tatălui meu,

4 Noiembrie, demult...

4 Noiembrie 2014

Ce minunate erau jucăriile tale, tată!

O parte din copilăria mea certată

Într-un leagăn tăcut de nuiele

Se mai joacă și astăzi cu ele,

Cu jucăriile din piatră și din lemn,

Pe toți copiii lumii îi îndemn

Din zările acestea, încă albastre-

„Aveți grijă de jucăriile voastre!”

De ce-ai plecat n-am știut niciodată,

Plecarea aceea, dureros de ciudată,

O are fiecare sub tâmple în viață

Și pașii mei pe pământ o învață...

Mama s-a dus lângă tine, știu,

Ți-a purtat dorul atât de târziu!

Sufletul ei din acele zile

Îl aud și acum: „de ce plângi, copile?”

Când stătea de vorbă cu Dumnezeu

Îmi aduceam aminte de tatăl meu,

De tatăl meu totdeauna orfan.

Fără Tatăl fiul pe pământ e în van!

...............................................

Ce minunate erau jucăriile tale

În mâinile mele ca două petale!

Jucăriile acelea din lemn și din piatră,

Cioplite cu grijă, acolo, pe vatră...

Strigă la mine pe Internet...

3 Noiembrie 2014

Strigă la mine pe Internet

unul-una

în gura

mare-

„de ce ai votat, mă,

pe cutare?”

înjurându-mă întruna,

să-mi fie

cu respect,

nu vă spun înjurătura

că doare!

De unde știe el-ea,

unde am pus

stampila?

De acești indivizi,

cu genul încă

indecis,

mă cuprinde mila!

Doamne,

ferește-mă de ei

și-n vis...

Bogatul nemilostiv...

2 Noiembrie 2014

Ev. Luca 16, 19-31

Nemilostivul stă și-acum la masă,

De Lazăr, cerșetorul, nici nu-i pasă,

Îi ling afară câinii lângă poartă

Bubele din gânduri și din soartă...

Durerea lui azi nimeni n-o ascultă

Când dincolo e-o veselie multă,

Săracul, cel plecat, din pilda sfântă

În veșnicia lui, la el se uită,

Iar celălalt bogat, dintre văpăi

Cu seceta arzând în ochii săi

Îl strigă din mărirea lui umilă-

„Părinte Avraame, fie-ți milă!”

Rogu-te, dar, pe Lazăr dintre sfinți

La frații mei de-acasă să-l trimiți

Și ei, toți cinci, petrec acum la masă

De cel de-afară nici lor nu le pasă;

Din chinurile acestea-n care sunt

Eu le-am avut pe toate pe pământ,

Dar nu l-am auzit în jurul meu

Pe Lazăr, cel cu chip de Dumnezeu...

Alegătorul turmentat...

Duminică, 2 Noiembrie 2014

Striga unul rătăcit pe stradă,

Cine i-a dat să bea eu nu vă spun,

Votați-l pe „ciobanul” din baladă,

Dintre toți e „bosul” cel mai bun.

Avea un glas de mioriță-laie,

Vecinul s-a trezit din somn buimac

Și i-a tras un tată de bătaie-

Tu mă înveți pe mine ce să fac?

L-a cuprins atunci un fel de teamă

Pe-alegătorul nostru turmentat-

Du-te la județ de mă reclamă

Pentru votul care ți l-am dat...