Tatălui
meu,
4
Noiembrie, demult...
4
Noiembrie 2014
Ce
minunate erau jucăriile tale, tată!
O parte
din copilăria mea certată
Într-un
leagăn tăcut de nuiele
Se mai
joacă și astăzi cu ele,
Cu
jucăriile din piatră și din lemn,
Pe toți
copiii lumii îi îndemn
Din zările
acestea, încă albastre-
„Aveți
grijă de jucăriile voastre!”
De ce-ai
plecat n-am știut niciodată,
Plecarea
aceea, dureros de ciudată,
O are
fiecare sub tâmple în viață
Și pașii
mei pe pământ o învață...
Mama s-a
dus lângă tine, știu,
Ți-a
purtat dorul atât de târziu!
Sufletul
ei din acele zile
Îl aud și
acum: „de ce plângi, copile?”
Când
stătea de vorbă cu Dumnezeu
Îmi
aduceam aminte de tatăl meu,
De tatăl
meu totdeauna orfan.
Fără
Tatăl fiul pe pământ e în van!
...............................................
Ce
minunate erau jucăriile tale
În
mâinile mele ca două petale!
Jucăriile
acelea din lemn și din piatră,
Cioplite
cu grijă, acolo, pe vatră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu