7
Noiembrie 2014
Acum, când
în țară dezbinarea e-n toi
Parcă
pândiți de-o ciudată eclipsă,
V-aș
întreba, ce mai știți despre voi,
De la câte
sărbători ați fost lipsă?
Pretutindeni
aleargă în voie dezmățul
Și cerul
deasupra e plin de ereți,
Și-au pus
peste gânduri supărările hățul,
De
sufletul vostru ce părere aveți?
Părerile
și ele sunt tot mai pripite,
Vă aud
amânarea: „nu acum, mai târziu!”
Pentru el
n-avem timp de atâtea ispite,
Ispitele,
ardă-le focul cel viu!
Pianul își
frânge simfonia pe clape,
Nu mai e
cine dintre noi s-o asculte,
Alte
muzici ne sunt mai aproape,
Muzici
străine, reci și oculte.
În
sufletul nostru e tot mai mult frig,
Credința
și ea parcă dă în scapăt,
Cuvântul
acesta din care vă strig
Să-l
citească fiecare până la capăt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu