Azi e duminică...

Duminică, 4 Octombrie 2015

Azi e duminică și o simt fremătând

Ca pe-o minune cuibărindu-se-n mine,

Sufletul meu de lumină flămând

E pregătit întotdeauna când vine...

Azi e duminică și gândul mă înalță

Mai presus de cuvântul pe care îl scriu,

De parcă aud Răstignitul din viață-

Azi e duminică și nu e târziu!

Cu toată suferința strămoșilor mei

Nici sufletul lor nu le-a fost slugă!

Azi e duminică, și ca de-obicei

Mâinile mele sunt gata de rugă...

Cât încă-i devreme și oricine vrea

Să-și lase deoparte grija de mâine,

Să ne bucurăm împreună de dea,

De ziua aceasta din vin și din pâine!

De unde vine Dragostea...

3 Octombrie 2015

De unde vine Dragostea pe drum,

Sufletul ei, din care nepătruns?

M-am întrebat și mă întreb și-acum

Și niciodată n-am găsit răspuns!

Așa am cunoscut-o, ca mireasă

Și logodit cu ea pe veci mă știu,

Lumina din cunună se revarsă

Atunci când ard în fața ei și scriu;

Ea, Poezia, ce minune sfântă!

Să-i ocrotiți surâsu-i îngeresc,

Prin mine e un zvon înalt de nuntă

Și-aud nuntașii cum se veselesc...

................................................

M-am întrebat și mă întreb și-acum

Și niciodată n-am găsit răspuns-

De unde vine Dragostea pe drum,

Sufletul ei, din care nepătruns?

Toamna de acasă...

2 Octombrie 2015

Nu-i nicăieri în lume mai frumoasă

Precum e toamna, toamna mea de-Acasă,

Pe Dealul răzimat de veșnicie

Am scris acolo întâia poezie;

Plecase tata dincolo de stele,

Abia citise versurile mele,

Plecase tata, Doamne, dintre noi,

Îl tot aștept să vină înapoi,

S-a dus pe urmă și sărmana mamă

Cu văduvia strânsă în năframă

Și era toamnă când mi-a spus și ea-

„Ai de grijă, Nicule, de viața ta!”

Acolo, pe un Crâng de rai anume,

Părinții mei mi-au dat să port un nume,

Un nume poruncit de Dumnezeu

Și-l voi purta în umbra lor mereu

Ca pe o sfântă, vrednică merinde,

Ce liniște înaltă mă cuprinde!

Nu-i nicăieri în lume mai frumoasă

Precum e toamna, toamna mea de-Acasă!

Și-atâtea amintiri de ea mă leagă,

Că îmi ajung o veșnicie întreagă!

Când va fi vremea-n cerul ei rotund

Aș vrea din nou copil să mă ascund...

Mi-e dragă toamna...

2 Octombrie 2015

Mi-e dragă toamna și din toamnă sunt

Îndrăgostit de-a pururi de cuvânt,

Martori mi-au fost izvoarele și sfinții

Că prea destul mi-au îndurat părinții

Tăceri însângerate-acolo-n Munți

Când umblau pe brumă, triști, desculți,

Copil fiind, înlăcrimat din Dor

Eu nu le-nțelegeam durerea lor

Și din Copilăria mea frumoasă

Nu bănuiam ce gânduri îi apasă,

Din tot ce adunau, nutrețuri, grâne

Cât pentru iarnă lor le mai rămâne;

Când sub acele nesfârșite zări

Tot auzeam de cote și de dări,

De-un Horia înveșnicit pe roată

Așteptându-l să mai vin'odată,

De un Iancu fulgerând pe cal

S-alunge tot amarul din Ardeal,

Un tulnic încă murmură pe creste

Dumnezeiască, tragică poveste...

Mi-e dragă toamna, tare-i cumsecade!

Frunza ei ce murmură și cade

O să vină din adâncuri iară

În fiecare an, la primăvară

Și ierburile, tot mai fără coasă,

De unde pleacă vin mereu acasă,

Iar noi, iubito...când o fi să fie

Ne vom întoarce-aici, în Poezie...

Culcă-mi gândul...

1 Octombrie 2015

Culcă-te la mine-n gând,

Culcă-mi gândul și-l alină

Că tot umblă ca bolund

Ziua întreagă și suspină

Și nici noaptea n-are pace,

Pleacă-n treaba lui hoinar,

Culcă-mi-l, tu știi că-i place,

Eu mă chinui în zadar!

Tu îi spui povești uitate

Și te joci cu el, cum vrei,

Nu-i așa că am dreptate?

Uită-te în ochii mei...

Culcă-mi gândul, legănatul,

Cu răbdare și cu încetul

Și nu vreau să știe Satul

Că nu are somn poetul;

Dacă află nici nu-mi pasă,

Nicio supărare nu-i,

Fuge gândul meu de-acasă,

Și eu vin în urma lui...

Cântec pentru ochii tăi...

30 Septembrie 2015

Minune cu suflet viu,

Ochii tăi ce dragi îmi sunt

Și mi-au fost de când mă știu

Călător pe-acest pământ!

Ochii tăi, ce râd în soare,

Ochii tăi ce plâng sub nori,

Când nu-i văd, cuvântul doare

Și tăcerea deseori...

În ei locuiesc anume

Astăzi și-n atâtea dăți,

Când mă simt rănit de lume

Și de alte răutăți,

Ei mă vindecă de toate,

Fericit e versul meu,

Ochi frumoși, fără păcate

Și-alduiți de Dumnezeu!

Călător fără merinde

Omule, ce vii și pleci,

Taina lor n-o poți cuprinde

Și așa rămâne-n veci...

Hai să scriem împreună...

29 Septembrie 2015

Hai să scriem împreună un poem la întâmplare

Și cum stăm așa aproape, ea, ideea, o să vină,

Întrebam și eu odată, cremenea pe-amnar nu-l doare?

Cea de-a pururi născătoare de căldură și lumină!

Părul tău e plin de frunze, plin ți-e trupul de cuvinte,

Până nu cade târziul și tristețea peste sat,

Până când afară-i toamnă, până când mai sunt cuminte,

Hai să scriem împreună un poem de mult visat,

Hai să scriem împreună, eu cu ochii tăi din dor,

Care mă privesc nostalgici, tu cu gândurile mele,

Mie mi-au plecat cocorii și-au venit în locul lor,

Graurii flămânzi de struguri și de toate alte cele...

De ce râzi? nu-i nicio glumă, tot ce spun e-adevărat,

Pipăie-mi, de vrei, cuvântul, spune, nu-i așa că sunt?

Și poemul nostru tânăr și atât de minunat

Știu că n-o fie gata, niciodată pe pământ...