Ce-i Poezia...

Duminică 11 Februarie 2018

-Cuvinte duminicale-

Poezia e ca o taină nedezlegată,

Fiecare dintre noi o-nțelege cât vrea,

De-aceea îți spun și ți-am spus, niciodată

Noi nu ne putem atinge de ea!

Degeaba mă rogi s-o traduc, nu se poate,

E precum Aerul de-a pururea viu,

Inima ei se aude cum bate

În trupul cuvântului atunci când îl scriu;

Ce-i Poezia? Mă întrebi în zadar,

Nu o cuprinde niciun răspuns,

Citind-o simt cum se umple de har

Sufletul tău și mi-e de ajuns...

Nicolae Nicoară-Horia

Nu simți cum crește ziua dintre noi...

Joi, 8 Februarie 2018, spre seară...

Nu simți cum crește ziua dintre noi?

Se face dimineață mai devreme,

Am văzut o barză și-un bărzoi,

El îi spunea tandru: nu te teme!

Purtați de un primăvăratic dor,

Vestitorii erau puși pe glume,

Au trecut doar pe la cuibul lor,

Veniți de unde n-am să știu anume

Și au plecat în zbor, tot amândoi,

Iar întrebarea mi-au lăsat-o mie:

Nu simți cum crește ziua dintre noi,

Dintre gândul tău și Poezie?

Nicolae Nicoară-Horia

Câteodată...

6 Februarie 2018

Câteodată sunt mâhnit și eu,

Mă doare gândul și mă doare coasta

Și-atunci mă rog smerit lui Dumnezeu:

„Să treacă, Doamne și clipa aceasta

Și cealaltă, ce vine-n urma ei

De Dragoste să-mi fie iarăși plină,

Tu pune-n suflet și în ochii mei

Lumina, cea de-a pururea divină!

Dă-i vântului puterea să se-mpace

Și-l vântură acolo în pustiu,

Din văzduhul Tău, cel plin de pace

Trimite-mi Poezia să o scriu!”

Și dintr-odată norii se destramă,

Cuvântul se-nfioară-n lutul meu,

Omule, să nu îți fie teamă,

Nu te lasă singur Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia

Nu ești al tău...

5 Februarie 2018

1 Cor. 6, 19

Cu sufletul degeaba te tot cerți,

„Nu ești al tău!” Ce minunat cuvântă

Apostolul rămas între coperți

Din Cartea, dintre toate, cea mai sfântă!

Și-atâta vreme cât în lume ești

În Dragoste să nu fii orb și mut,

Iar trupul întru care locuiești

Ți-a fost dat și el cu împrumut;

Nu este-al tău, Părinții i-au pus nume,

Ce templu minunat e acest loc

Al duhului trimis aici anume!

De el să nu-ți bați niciodată joc;

Comoara nu-i comoară îngropată,

Ai voștri, prieteni, nu sunteți nici voi,

Păstrați-vă curați și fără pată

Și-așa e viața plină de noroi...

Nicolae Nicoară-Horia

La Prislop, lângă mormântul sfânt...

Duminică, 4 Februarie 2018

-Cuvinte duminicale-

M-a dus azi-noapte gândul ostenit

La Prislop, lângă mormântul sfânt

Și-acum când scriu parcă aud în schit

Cum picură lumina din cuvânt...

Am fost acolo și mă duc mereu

Să-mi odihnesc neliniștile toate,

La Prislop un fiu de Dumnezeu

Se roagă pentru noi în libertate!

Mă-ntreb și eu, cu sufletul smerit

Și apa se-nfioară în izvoare:

Unde sunt, oare, cei ce l-au lovit?

Batjocura și astăzi îl mai doare!

M-a dus azi-noapte gândul și mă duce

De fiecare dată când vă scriu,

Rugându-se acolo, lângă cruce

Să nu fie în lume prea târziu,

Să se întoarcă cei plecați acasă,

Cu dragoste de ei pe veci mă leg,

Să-mi fie România sănătoasă,

Și neamul meu de-a pururea întreg!

Nicolae Nicoară-Horia

Prietenie, dragoste și sex...

3 Februarie 2018

Prietenie, dragoste și sex,

Trei substantive-atât de uzuale!

Prietene, ți-am cumpărat un Dex

Și-l dărui astăzi bibliotecii tale...

Dragoste și prietenie sunt

De genul feminin, cum e firesc,

Iar ultimul, neutru pe pământ,

Cuvântul pentru care pătimesc

Atâtea ființe dragi, nevinovate,

Prietenie, dragoste și sex,

Fără ele-n viață nu se poate,

Pe toate le simțim solar în plex...

Prietene, te rog să iei aminte,

Cuprins de bucurie, ori de jale,

Oriunde mergi aceste trei cuvinte

Ca șarpele din rai îți ies în cale;

Primele sunt pline de lumină,

În cel din urmă jinduie păcatul,

Pe pământ nu-i nimeni fără vină

Și eu, precum Adam, sunt vinovatul...

Nicolae Nicoară-Horia

Scriu ce simt...

Joi, 1 Februarie 2018

Nu scriu versuri dulci-amăgitoare,

Amăgitor e vinul din pocale,

Și-atâtea frumuseți, frumuseți oare?

Pretutindeni mi-au ieșit în cale...

Eu nu cred și n-am crezut vreodată

În semne care nu îmi par curate

Și Poezia, câtă mi-a fost dată,

Nu am vândut-o nimănui în rate...

Așa mi-a fost mereu și o să-mi fie,

În văzul și-a auzul tuturor,

Ca apa din fântână, străvezie,

Prin ea se văd și îngerii în zbor,

Prin ea îți văd și chipul adorat

Și sufletul și gândurile toate,

Doar ei mă simt în veci îndatorat,

Aici, acum și după viață, poate...

Alungă orice umbră de-ndoială,

Când mă citești aș vrea să-ți fie bine,

Scriu ce simt și simțul nu mă-nșală,

Răsfățul? Eu nu știu de unde vine...

Nicolae Nicoară-Horia