Câteodată...

6 Februarie 2018

Câteodată sunt mâhnit și eu,

Mă doare gândul și mă doare coasta

Și-atunci mă rog smerit lui Dumnezeu:

„Să treacă, Doamne și clipa aceasta

Și cealaltă, ce vine-n urma ei

De Dragoste să-mi fie iarăși plină,

Tu pune-n suflet și în ochii mei

Lumina, cea de-a pururea divină!

Dă-i vântului puterea să se-mpace

Și-l vântură acolo în pustiu,

Din văzduhul Tău, cel plin de pace

Trimite-mi Poezia să o scriu!”

Și dintr-odată norii se destramă,

Cuvântul se-nfioară-n lutul meu,

Omule, să nu îți fie teamă,

Nu te lasă singur Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia