Nu vă alungați părinții...

13 Februarie 2018

Nu vă alungați părinții, orice-ar spune, orice-ar face,

Pe cei care v-au dat Viață și Iubire pe pământ,

Ci lasați-i, truditorii, să se odihnească-n pace,

Să se odihnească-n pacea dinainte de mormânt!

Nu vor niciodată răul, depășiți cum sunt, sărmanii,

Chiar dacă vă enervează câteodată vorba lor,

Nu vedeți cum îi apasă și nevoile și anii,

Și câte tăceri nespuse, câte răni tăcute-i dor?

Nu vă alungați părinții, s-aveți loc destul la masă,

Nu vă alungați părinții, obosiți cum sunt din pat,

Și de lacrima cernită, dacă astăzi nu vă pasă

De vor fi în rai chemații, nu vor spune: ocupat!

Și El, Dumnezeu suspină, când părinții voștri plâng,

Dacă pensia puțină nu le-ajunge, nu-i jigniți

Și cu palmele crăpate sfânta pâine când o frâng,

Tatălui din cer se roagă să fiți pururi fericiți!

Fără ei copii pe lume nu au fost și nu există,

Dragostea din eprubetă altă dragoste nu face,

Ei, oricum și-așa vă iartă, cu tristețea în batistă

Când la cimitir vreodată le șoptiți: „dormiți în pace!”

Nicolae Nicoară-Horia