Umblă Iancu...

 

-Restituiri-

Umblă Iancu supărat prin Munți,

Nu-și mai află nicăieri hodină,

Plânge Arieșul pe sub punți,

Râul cel de Aur din lumină;

Vântul toamnei geme prin frunzar,

Inima lui de sete iar e arsă,

În fluier arde încă sub șerpar

Doina noastră din străbuni rămasă!

Domnii nu au vreme s-o asculte,

Pururi legănați de alt alean,

Când îi apasă grijile oculte,

Foamea lor mereu după ciolan.

..........................................

Am auzit azi-noapte înspre zori

Pădurile de-acasă cum recită:

Nu mai e loc, nici liniște să mori,

În Țara asta tot mai jefuită...

7 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Aș vrea să mă visez cu visul tău...

 

Se zbenguie prin gânduri un flăcău,

Sufletul lui abia îl mai încape,

Aș vrea să mă visez cu visul tău,

Să-i simt lumina gângurind sub pleoape...

Să te visezi tu știi că nu e greu

Cu dorul din Copilăria noastră,

Ce Vis frumos și amânat mereu

În zorii ce se mistuie-n fereastră!

De-atâtea ori în viață mi-a fost dat

Să merg spre el pe-aceeași cărăruie,

Aș vrea să mă visez ca altădat'

Și Visul pân' la ceruri să mă suie...

6 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Cel ce nu iubește...

 

-Restituiri-

Cel ce nu iubește, călător pe Vale

Să nu aibă-n viață tihnă și nici glas,

Cel ce nu iubește să nu-mi iasă-n cale,

Ducă-se-n pustia fără de popas!

De o vreme parcă tot mai mulți pe hărți

Dragostea-fecioară vor s-o pângărească,

Cel ce nu iubește, Doamne, să mă ierți,

Nici să nu mănânce pâinea Ta cerească!

Aibă bucuria oarbă din statui

Cel ce nu iubește cu adevărat,

Silnic Necuratul, cu slujbașii lui

Seamănă sămânța vântului turbat!

Iarba nu e iarbă dacă nu-i și fân,

Jertfa nu e jertfă dacă e săracă,

Cel ce nu iubește, tânăr sau bătrân,

A venit degeaba și degeaba pleacă...

Duminică, 5 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Se ceartă guvernanții...

 

Se ceartă guvernanții, precum cocoșii mei,

Care să fie-n curte supusul și stăpânul

Și din această zarvă fără de noimă, hei!

Se prăbușește Țara și suferă românul!

Lor, însă, nu ne pasă și cocoțați pe gard

Câtă lumină neagră le iese-acum din gură!

Cu ochii plini de patimi, cu sufletul retard,

Aproape-apocaliptic de după măști se-njură...

Mai până ieri aleșii mergeau din toartă-n toartă,

Să văd această piesă azi, Doamne, nu mai pot,

Se ceartă guvernații, de la ciolan se ceartă,

Nu vine oare vremea să mergem iar la vot?

De fiecare dată atunci când o să vină

Împrăștie bomboane și noi ca niște prunci

Tot bâjbâind orbește pe drumul spre lumină

Ne-ademenim auzul cu vorbele lor dulci...

Vineri, 3 Septembrie 2021, spre seară...

Nicolae Nicoară-Horia

Foto: Din albumul „Igrasie la Țară...!

L-am auzit pe Iancu...

 

-Restituiri-

L-am auzit pe Iancu trecând prin Munți călare,

L-am auzit pe Iancu din cel din urmă Dor,

Un fluier dintre lacrimi din versul meu mă doare

Și stelele din ochii înrourați mă dor!

L-am auzit pe Iancu tunând pe Detunate,

Simțeam în mine cerul durut cum se prăvale:

Deșteaptă-te, Române, așa nu se mai poate,

Că ni se duce Țara și neamul ei la vale!

E-o liniște deșartă acum printre-aurari,

De-a ruginit și vremea uitată în depou;

Amirosea a toamnă prin codrii tot mai rari

Cu duhul până-n zare răsfrânt ca un ecou...

L-am auzit pe Iancu, dă Doamne-așa să fie,

Adevărat să-mi ardă auzul din cuvânt,

Prin Țara Românească icoana lui cea vie

Să lumineze iarăși din sfântul Jurământ!

Vineri, 3 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

Toate se repetă pe pământ...

 

-Restituiri-

Orice prezent fără trecut nu este,

Ce-au fost odată astăzi iarăși sunt,

Ziua, noaptea, orișice poveste,

Toate se repetă pe pământ...

Drumul se întoarce iar acasă,

Frunzele copacilor când pier,

Gura mea de sete când e arsă

Cade roua limpede din cer...

Doina nu se stinge din caval,

Râul care curge înspre Mare

Cu bucuria unduind în val

Se întoarce iarăși la izvoare

Și noi, desigur, am mai fost odată,

Când anume nu mai știu precis,

Văzându-te atunci întâia dată,

Îți mai aduci aminte ce ți-am zis?

Te-am cunoscut cu mult mai înainte,

Să ne bucurăm că ești și sunt,

Strânge-mă la pieptul tău cuminte,

Toate se repetă pe pământ...

Joi, 2 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia

A venit toamna...

 

Arde lumina peste pomi, peste case,

Cineva prin grădină a dat cu parfum,

A venit toamna, ce cuvinte frumoase!

Bucuria aceasta o simt și acum...

Inima mea dintre gânduri tresaltă,

Aceeași inimă din piept de haiduc,

Mă cuprinde o linișe sfântă, înaltă

Și curge prin lume ca un izbuc.

A venit toamna, Doamne ajută-mi,

Cuvântul acesta să mă nască din nou!

El nu cunoaște pustiul, nici vămi,

Se duce mereu din ecou în ecou...

....................................................

A venit toamna, pe Dealul meu drag

Plugul din cer tot scurmă-n țărână,

Acolo m-așteaptă Copilul în prag,

Pruncul acela ce tot mă îngână...

1 Septembrie 2021

Nicolae Nicoară-Horia