SUNT OM ŞI EU...

30 mai 2009.
Dacă scriu, nu scriu din întâmplare,
Nu-mi spuneţi vorbe care nu se cad,
Sunt Om şi eu aici, ca fiecare,
Gângurind cuvinte între Rai şi iad...

Adevărul este, că atunci când scriu,
Trupul meu se face-aducere aminte,
Mult mai tânăr, Doamne, tânăr şi mai viu
Precum niciodată nu a fost–nainte!

Sufletul ce-l poartă, pururea-i flămând,
I-a rămas cuvântul, singura merinde,
Nu-ntrebaţi de unde vine şi de când
Sfânta-nfiorare care îl cuprinde...

Umbra lui din urmă murmură şi creşte,
Până când din lumea asta se va duce,
Eu sunt aluatul care-aici dospeşte
Pacea dintre gânduri, liniştea din cruce...

Nimenea nu ştie cât şi ce mă doare,
Nu mai spuneţi vorbe care nu se cad,
Sunt Om Aici şi eu, ca fiecare
Semănând cuvinte între Rai şi iad...

CE AM EU...

Vineri, 29 mai 2009.
Ce am eu
Aveţi
Şi
Voi,
Mai mult-
Câteodată plusul
E povară!
Să tac aş vrea,
De-acolo
Să v-ascult
Până se face în cuvinte
Seară...
Dacă va fi vreodată
Să vă las
Tăcerea mea,
Cea ultimă,
Pe-o carte,
În MUNŢII mei,
Cu zeii la taifas
Voi fi mereu
Şi
Dincolo
De moarte...
Ce am
Eu,
Aveţi şi voi deplin,
Suntem aici
Din ce
În ce
Prea mulţi
Şi-aşa mă simt
Cu unul
Mai puţin
În lumea asta,
Plină
De virtuţi...

RESTUL...

28 mai 2009, spre seară…

Se uită amintirile
Spre mine,
Restul
Ce
Sunt
Din ochii
De
Copil…
Mi-e silă, Doamne
Şi
Îmi e ruşine,
Ca melcul în cochilie
Tiptil
Eu mă retrag
Din văzul tuturora
Şi Liniştea
M-acopere de Sus,
Nici nu mai ştiu
Din
Vreme
Cât e ora-
Ce-aproape de uitare
Am
Ajuns…

ÎNĂLŢAREA

joi, 28 mai 2009.
Ev. Luca 24, 35-53
Să-mi ascultaţi umilele cuvinte,
Prietenii mei, atâta vă mai cer,
Din Cartea Sfântă să luaţi aminte,
Iisus S-a Înălţat atunci la Cer!
El ne-a lăsat Aici cu „Pace vouă!”
Pe Muntele Măslinilor târziu,
Avea-n privirea Lui atâta rouă-
„Să nu vă tulburaţi!” Sunt Eu, Cel Viu,
Cel umblător prin lumea de păcate
Şi trupul Lui învăluit de nor,
Cu toate aşteptările-mpăcate
S-a Înălţat din văzul tuturor!
Eu ştiu că n-aveţi Timp să îmi citiţi
Poemul meu în care încă sunt,
Prietenii mei, atâta doar să ştiţi-
Există Înălţare pe pământ!

MĂSURA UMBREI...

Marţi, 26 mai 2009.

Nu mi se lasă Umbra
Măsurată,
Încercarea voastră-i
În zadar!
În Viaţă n-am nevoie
De erată,
Tot ce sunt
E bun pentru tipar...
Pe lumea asta
Am iscat
Invidii,
Pe lumea cealaltă,
Nu mai ştiu,
Vă las
Poemul meu
De vedi,
Vidi,
Despre vici,
Poate
Mai târziu...
Nu mi se lasă Umbra
Măsurată,
Tot mai departe e
De trupul
Meu-
Măsura ei
Demult e îngopată
În cuvântul
Care-l scriu mereu...

ORBUL...

Ev. Ioan 9, 1-38.

Unge-mi cu tină, Doamne, ochii mei,
Cei orbi pe dinlăuntrul lor, Iisuse,
Ca să îţi pot vedea aici cu ei
Picioarele şi palmele străpunse

De cuiele ce le-am bătut şi eu
În fiecare ceas cu o sudalmă,
Alungă-mi de pe suflet norul greu
Şi vremea ce-o mai am să-mi fie calmă!

Biet cerşetor ce sunt şi care-am fost,
Dezbracă-mă de zdrenţele murdare
Şi pune-i gurii Adevăr şi post,
În gânduri amiros de sărbătoare.


"Voi sunteţi de jos, Eu sunt de sus
Eu de la început vă spun că sunt!"
Tu eşti Lumina lumii, cum i-ai spus
Acestui bulgăr negru de pământ.
..........................................................
Unge-mi cu tină, Doamne, ochii trişti,
Şi vindecă-i de orice îndoială-
Învaţă-mă să ştiu că Tu Exişti
Şi-n scăldătoarea Cerului mă spală!

ROUA APUSENILOR...

23/24 mai 2009.

Mi-e dor de Roua de la Sohodol,
De-o sete sfântă gura mea e arsă!
Mă fură gândul, ce sublim obol,
Spre Apusenii cei rămaşi Acasă...

Când sorb din ea lumina cu nesaţ
Aud cum curge-n mine o poveste,
Prin Munţii mei cu tulnicul la braţ
Mă văd copchilul Moţilor pe creste...

Şi-acolo, într-o peşteră cu nume
Ce mi-a fost dat să-mi fie de mireasă,
Să îmi ascund tăcerile din lume
Şi Dorul din Poemul ce m-apasă...

E-atâta arşiţă acum când scriu!
Prin tot ce sunt mă susură fiorul-
Aşa mi-a fost şi mie dat să fiu,
Să curg nestăvilit precum izvorul...

Mă duce Gândul, cel cu pas domol,
Spre Satul unde m-am născut dintâi,
Mi-e Dor de Roua de la Sohodol,
Curat ca ea, sufletul meu, rămâi...