Mă simt umil ca norul...

Duminică, 30 Martie 2013

Mă simt umil ca norul,

Cel descărcat de ploi

Și umbra lui fierbinte

Se-așterne peste voi.

Eu sunt atât de simplu

Și-am fost de când mă știu,

Cum simplu mi-e cuvântul

Ce-adeseori îl scriu.

În fața lui de-a pururi

Tăcerea mea se-nchină,

Citiți-l dar în pace

Și-n liniște deplină,

Și pomul din grădină

De laude-i sătul,

Iar ție, dacă-ți place,

Cu tine ia-l și du-l.

E cel mai bun prieten,

Cel mai cinstit încât

Oriunde mergi prin viață

Îți ține de urât;

Și dacă poezia mi-a fost

Și-mi este dată

Ea nu e de vânzare

Acum și niciodată!

Cuvântul meu e simplu,

Precum un curcubeu,

Și-așa o să rămână,

Îndrăgostit mereu;

Mă simt umil ca norul

Aducător de ploi

Când seceta-și întinde

Târziul peste voi...

Poezia din raniță...

20/21 Martie 2013

Și eu port în ranița mea poezii,

Așa e soldatul și nu am ce face,

Pe front, în tranșee, între noapte și zi

Cuvântul meu luptă mereu pentru pace.

Pe front în tranșee, între viață și moarte

Poetul își apără neamul și țara,

Glonțul în inimă trece prin carte,

Moartea lui e mereu primăvara...

Atunci din mugurii cei mai târzii

Sufletul învlăstărește anume

Și eu port în ranița mea poezii,

Precum soldatul fără de nume...

Poezia cu brațele deschise...

7 Martie 2013

Poezia

e ca o femeie

cu brațele deschise

spre cer.

De la începutul cuvântului

ne-a fost dată-

adevăr

și mister.

Între inima ei

și inima ta

e o singură cale.

Ea ne iartă

pentru toate greșelile

gramaticale,

dar nu suportă să fie

înșelată.

Dragostea ei

mereu

se învață.

Poezia

e ca o femeie

cu brațele deschise

spre viață...

Bucuria semănătorului...

Duminică, 10 Martie 2013

Și tu simți mâinile cum se înfioară

de bucuria cea mai deplină,

bucuria din fiecare primăvară

atunci când semănăm în grădină!

Ea curge în mine ca un izvor

ce vine de departe și de mult,

toate semințele au Dumnezeul lor,

Unul Singur de care ascult...

Semănător de mă știi de cuvânt,

a semăna, asemănare să fie?

Și eu sunt sămânță aici pe pământ-

fără jertfa ei nimic nu învie!

Mâinile mele și acum se înfioară

de bucuria aceea deplină,

bucuria din fiecare primăvară

atunci când semănăm în lumină...

http://confluente.ro/Poezie--Dragoste/Nicolae_nicoara_horia_poeme_nicolae_nicoara_horia_1362072931.html

Mi-e somn...

26 Februarie 2013

Mamei...

Mi-e somn de parcă niciodată

n-am dormit,

să mă trezești, dar nu așa devreme,

mi-e trupul de plecare ostenit,

țărâna înapoi vrea să îl cheme...

Acolo e și tatăl tău plecat

și fratele Ioan, ei mă așteaptă,

tu să rămâi în toate împăcat,

eu pe pământ am stat destul

deșteaptă.

Ai grijă de viața cea de-aici,

și de viața-n care sunt aproape,

mi-e somn,

și-n ochii mamei tot mai mici

nici lacrima de-acum

nu mai încape...

Împreună...

12 12 2012

Nu-ntâmplător ne-am întâlnit în cale,

Purtam în mine chipul tău divin,

Sunt om și eu cu patimile sale,

Degeaba mă întrebi de unde vin,

Degeaba te întreb spre unde pleci,

Ce depărtări la mine te adună?

Cât vei rămâne-n lume să petreci

Și când o fi...să mergem împreună...

Petrecerea să-ți fie în cuvânt,

Acolo bucuria nu sfârșește,

Eu știu că mă iubești așa cum sunt,

Eu știu că mă iubești prea omenește.

Nici nu te mai întreb, nici nu-mi răspunde,

Nu întâmplător te-am întâlnit în cale,

Mergeam și eu chemat spre oareunde

Ca aerul mirat dintre vocale...