Vederea din poem...

27 Mai 2013

M-ai întrebat de ce mă uit la tine

Și de atunci aștepți răspunsul meu,

Atâta știu și-am înțeles prea bine,

Vederea vine de la Dumnezeu...

Nu e păcat să te privesc fecioară

Cum crește ziua-n rotunjimea ei,

La mine-n calendar se face seară,

Nu mai cunosc de mult amiaza ce-i!

Cuvintele în sinea lor se miră

De frumusețea ta fără cusur,

Adoarme gândul fericit pe liră,

Aș vrea s-adorm și eu și nu mă-ndur...

Idilă...

16 Mai 2013

Stinge-mi noaptea

cu lumina ta,

pune-mi visul nenuntit

sub pleoape,

în clepsidră nu te mai uita,

dinspre ziuă

e atât de-aproape!

Culcă-te,

nu mai privi la stele,

ele-acolo

își au treaba lor,

joacă-te cu gândurile mele

până o s-adormi

lângă izvor...

Eu mai stau de veghe

în poem

și te scriu tăcut, pe îndelete,

de-acolo,

de unde suntem,

să te-aud oftând prin somn-

„mi-e sete”!

Necredinciosul...

12 Mai 2013, Duminica Tomii...

Motto.

E Duminică-n suflet şi-n calendar,

Întotdeauna Duminica nu e târziu,

Hristos a Înviat! dacă nu, e-n zadar

Poemul acesta pe care îl scriu...

Tot pipăindu-i urma cuielor Sale,

Urmele cuielor din ceea ce vezi,

Mă uit la tine cu atâta jale-

Nici acum, Toma, tu nu mai crezi?

Ioan 20, 19-31

”..și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta sa...”

Cu „Pace vouă” între ucenici

Dacă Hristos când a venit în lume

A doua oară Înviat aici

De nu vedeau însemnele anume

Din coasta Lui, din mâini și din picioare,

Cum nu văzuse „cel” de mai târziu,

Mă-ntreb nedumerit- credeau ei oare

Că este El, Învățătorul viu?

”Luați Duh Sfânt!” le-a glăsuit Iisus

Dar, ”Domnul meu și Dumnezeul meu”

Nimenea de frică nu I-a spus

Decât acel...Necredincios mereu...

Se odihnește mama...

Vineri, 3 Mai 2013, din Săptămâna Patimilor...

E obosită mama tot mai mult,

Somnul greu înspre pământ o duce,

În ochii ei, e vineri și ascult

Cum geme Răstignitul sus pe cruce.

Eu înspre Munți privirea mi-o ridic,

Acolo-n Apuseni miroase-a pască,

Ea nu mai are de făcut nimic,

Așa mi-a spus, că vrea să se-odihnească.

M-a întrebat, în care timp suntem?

Azi e Ziua Răstignirii, mamă

Vin Paștele, la mine în poem

Liniștea lor căruntă se destramă...

Ca un copil ce sunt, sufletul meu

Stă în genunchi acolo lângă cruce,

Se odihnește mama, somnul greu

Înspre văzduhul Patriei o duce...

Impozirul pe credință...

25 Aprilie 2013

M-a întrebat aseară un intrus

Cu ochii răvășiți, cu fața tristă,

De ce mă-ncred statornic în Iisus,

De ce cred în Acel ce nu există?

Sărmană umbră dintr-o lume-apusă

Cum te târăști în urma mea tiptil!

Aceeași întrebare mi-a fost pusă

Acolo-n Munți, pe când eram copil...

Acesta, precum cel de-atunci, hulește

Și sufletu-i miroase a mișel,

Răspunsul fiecare îl primește

La vremea potrivită pentru el.

Așa e firea noastră omenească,

De întrebarea lor eu nu mă mir,

E-atât de sinceră și de firească,

Precum m-ar întreba de ce respir?!

......................................................

De la leagăn până la mormânt

Ți-a mai rămas umila mea ființă

Din toate dările de pe pământ,

Impozitul pe aer și credință...

Mă simt umil ca norul...

Duminică, 30 Martie 2013

Mă simt umil ca norul,

Cel descărcat de ploi

Și umbra lui fierbinte

Se-așterne peste voi.

Eu sunt atât de simplu

Și-am fost de când mă știu,

Cum simplu mi-e cuvântul

Ce-adeseori îl scriu.

În fața lui de-a pururi

Tăcerea mea se-nchină,

Citiți-l dar în pace

Și-n liniște deplină,

Și pomul din grădină

De laude-i sătul,

Iar ție, dacă-ți place,

Cu tine ia-l și du-l.

E cel mai bun prieten,

Cel mai cinstit încât

Oriunde mergi prin viață

Îți ține de urât;

Și dacă poezia mi-a fost

Și-mi este dată

Ea nu e de vânzare

Acum și niciodată!

Cuvântul meu e simplu,

Precum un curcubeu,

Și-așa o să rămână,

Îndrăgostit mereu;

Mă simt umil ca norul

Aducător de ploi

Când seceta-și întinde

Târziul peste voi...

Poezia din raniță...

20/21 Martie 2013

Și eu port în ranița mea poezii,

Așa e soldatul și nu am ce face,

Pe front, în tranșee, între noapte și zi

Cuvântul meu luptă mereu pentru pace.

Pe front în tranșee, între viață și moarte

Poetul își apără neamul și țara,

Glonțul în inimă trece prin carte,

Moartea lui e mereu primăvara...

Atunci din mugurii cei mai târzii

Sufletul învlăstărește anume

Și eu port în ranița mea poezii,

Precum soldatul fără de nume...