Vecini...

Duminică, 28 Iulie 2013

Prietene, tu nu te-alini,

Amândoi suntem vecini,

Cine-i mai întâi? știi bine,

N-am fost roiuri de albine

Venite din alte spații,

Aici mi-am avut Carpații,

Răzimat de ei, Ardealul

Și de Doina lui cavalul.

Te-am primit la mine-n casă,

Ți-am dat pâinea de pe masă

Când erai flămând pe drum

Și de ce mă înjuri acum?

Ce târziu nu îți dă pace?

Harta lumii nu-ți mai place,

Zi de zi din visul tău

Te trezesc păreri de rău...

Spune-mi gândul ce te doare,

Omul, cât e om sub soare

Oricât ar fi de mișel

Nu-i autonom defel!

......................................

Geme vântul prin arini,

Amândoi am fost vecini

Și vom fi aici mereu

Până înspre Dumnezeu...

Recitește-mă...

Duminică, 28 Iulie 2013

`„Aproape este de tine cuvântul...”

Recitește-mă când ești obosită

Ca floarea în rodul de mâine,

Oricât ai cerne lumina prin sită,

Ea tot așa de curată rămâne!

Să te cuprindă cu brațele ei,

Totdeauna ne-a fost căpătâi,

Tu ești minunea ochilor mei,

Și-n toată vederea o să rămâi...

Încă nu mă întreba cine sunt,

Cunoscut dacă par după nume,

Recitește-mă, cuvânt cu cuvânt

Și așa e atâta necitire pe lume!...

Părinții...

26 Iulie 2013

Cât i-avem în zarea minții,

Până gândul e străjer,

Ce frumoși ne sunt părinții

Pe pământ, dar și în cer!

Când se duc dintre cuvinte,

Singuri în tăcerea lor,

Ne rămân icoane sfinte,

Veșnic înrămate-n dor!

Fără ei în van sunt toate,

Nu e nici Crăciun sau Paște,

Nicio inimă nu bate,

Nimeni singur nu se naște!

În zadar copiii învață

Alfabetul lor citeț,

Până meșteresc prin viață

Nu le știm întregul preț!

Precum florile din glastră

Între lacrimă și vamă,

Deseori în graba noastră

Nici nu îi băgăm în seamă...

Nu cerșesc nicicând răsplată,

Nu au suflet bocitor

Dacă îmbătrânesc vreodată

Și ne cheamă-n ajutor!

.....................................

Cât i-avem în zarea minții,

Dincolo de ea, în cer,

Ce frumoși ne sunt părinții,

Niciodată ei nu pier!

PĂRINȚII...

Mama și norii...

24 Iulie 2013

Sub cerul cel de vară schimbător,

Ca în copilăria mea faimoasă,

Mi-a spus cu glasul ei ocrotitor-

Ai grijă să nu intre norii-n casă...

Au tresărit pădurile din mine,

Erau ca și atunci la chip ciudați

Când păstoream acolo pe coline

Mieii întotdeauna înțărcați.

Pe marea lumii îmi păreau corăbii,

Zmei răpitori de zâna mea frumoasă

Și eu mă duelam cu ei în săbii-

Ai grijă să nu intre norii-n casă...

Se surpase cerul...

Lui Grigore Vieru

23 Iulie 2013, în zori...

M-am visat cu tine,

vai, ce vis durut!

Se surpase cerul

ca un mal de Prut

și curgea lumina

oarbă pe pământ,

Fratele meu Vieru

întru care sunt,

m-am visat cu tine

și cântau cocoșii,

cei rămași o vreme

în izmene roșii

să te întorci la vatră

încă nu te lasă,

câtă lepădare

surdă îi apasă!

De se face ziuă,

Doamne, iartă-mi vina,

și sub pleoape pune-mi

înapoi lumina,

știu că altă Țară

nu-i de împrumut-

se surpare cerul

ca un mal de Prut...

Era scris pe tricolor Unire...

22 Iulie 2013

„Dreptatea e a lui stăpână,

Iar domn e adevărul sfânt.”

Dacă vorbesc de el e o jignire,

De steagul nostru dintre amintiri

Când era scris pe tricolor Unire

În cugetele noastre și-n simțiri!

Mă-ntreb și-acum, după atâta vreme,

Și nu sunt tulburat de nici un vin,

De adevărul spus cine se teme?

El niciodată nu a fost șovin!

Ce Cânt era! pe Ciprian îl doare

Jertfirea lui pe un străin altar

Și sfinții îl cântau în Sărbătoare

Când îl aveam trecut în Calendar!

Cuvintele de-atunci nu sunt deșarte,

Umbrirea lor ne fie pururi scut,

Bâjbâitori prin somnul cel de moarte

În care ne-adâncim tot mai durut

Am zăuitat de el și nu se cade,

În noi odată va fi prea târziu,

Rugina-n lemn și-n adevăr nu roade,

Ce scrie azi pe tricolor? nu știu...