26 Iulie 2013
Cât i-avem în zarea
minții,
Până gândul e străjer,
Ce frumoși ne sunt
părinții
Pe pământ, dar și în
cer!
Când se duc dintre
cuvinte,
Singuri în tăcerea lor,
Ne rămân icoane sfinte,
Veșnic înrămate-n dor!
Fără ei în van sunt
toate,
Nu e nici Crăciun sau
Paște,
Nicio inimă nu bate,
Nimeni singur nu se naște!
În zadar copiii învață
Alfabetul lor citeț,
Până meșteresc prin
viață
Nu le știm întregul
preț!
Precum florile din glastră
Între lacrimă și vamă,
Deseori în graba noastră
Nici nu îi băgăm în
seamă...
Nu cerșesc nicicând
răsplată,
Nu au suflet bocitor
Dacă îmbătrânesc
vreodată
Și ne cheamă-n ajutor!
.....................................
Cât i-avem în zarea
minții,
Dincolo de ea, în cer,
Ce frumoși ne sunt
părinții,
Niciodată ei nu pier!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu