12
Iulie 2013
Nu se mai
uită în oglindă mama,
Nu se uita
nici când era acasă,
Să vadă
cum îi stă pe cap năframa-
„Și-așa
io știu că nu mai sunt frumoasă!”
Când i-am făcut o poză pe ascuns
Cu telefonul, îndurând năpasta,
Uitându-se la ea așa mi-a spus,
„Ce
mult m-aseamăn cu bătrâna asta!”
Dar dumneata ești, mamă, cea de-acum,
Cu ochii triști, cu părul alb ca norii,
Ea nu vrea să înțeleagă nicidecum,
E prea târziu și-i simt în lut fiorii...
De dincolo vederea se destramă,
Nu se mai uită mama în oglindă,
Uitarea,
vai ce dureroasă vamă!
Chipul ei începe să-l cuprindă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu