18 Iulie 2013
E-atâta Dor în ochii
tăi!
O lume întreagă
poate-aprinde
Și nu-l vor stinge șapte
văi,
Preamultul lui nu mă
cuprinde;
E-atâta Dor în ochii
tăi,
Nici tu nu știi de unde
vine,
Pe dealuri, între bobotăi
Tânjește iarba după
tine...
Acolo ne-ascundeam năuci
De vorba lumii, prea
șireată,
Mă uit în ochii tăi
de-atunci,
În cei ce vindecă și
iartă...
Acum e vară când îți
scriu
Acest poem din tot
înaltul,
Nici prea devreme, nici
târziu,
Iar mâine o să scriem
altul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu