Iubiți-vă unii pe alții...

24 Făurar 2014

„Iubiți-vă unii pe alții”

Cum se iubesc dimineața zorile,

Cum se iubesc Munții, înalții,

Cum se iubesc primăvara florile!

„Iubiți-vă unii pe alții”

În viața aceasta și e de ajuns,

Pe pământul nostru și-n constelații

Fără Dragoste miroase a plâns...

„Iubiți-vă unii pe alții”,

Ce poruncă înaltă ne-ai dat!

Să ia aminte dușmanii și frații-

Fie Numele Tău lăudat!

RUGĂ DE DUMINICĂ...

23 Făurar 2014,

Duminica înfricoșatei judecăți...

Din pântecele Mamei, de când am ieșit

Plângând în lumina cernută sub stele,

Nu Te-am întrebat cu ce Ți-am greșit

Și așa sunt destule greșalele mele!

Copilul acela din Duminica lui,

Ca dintr-o curată și sfântă chilie

Te roagă, Părinte și-așteaptă să-i spui-

„ Păcatele tale iertate să-ți fie!”

În afară de Tine nu-i alt Dumnezeu!

Acolo, în ceruri, când o fi să mă iei,

Știu că le ierți, cum iertat-am și eu

Și le iert zilnic pruncilor mei...

Îmi place să visez...

Duminică, 16 Făurar 2014

Îmi place să visez și visez încă

Prin somnul tău din ce în ce mai lin,

De-o vreme noaptea e tot mai adâncă

Și visul mai ciudat și mai deplin.

Ca soarele de dincolo de nori

Visul meu nu-i marfă de negoț,

Cu el în brațe mă trezesc în zori

Cum ne trezeam acolo printre Moți...

El niciodată nu mi-a fost bătrân,

De nicio boală pe pământ nu zace,

Treaz dacă sunt și-atunci îl port la sân-

Îmi place să visez și cui nu-i place?

Fântâna mea...

15 Făurar 2014

Fântâna mea e încă la amiază,
Ferice dar de cel ce însetează,
Drumețule, oricând din apa ei,
Dacă ți-e sete-apleacă-te să bei.

Nu-i căuta în adâncimi izvorul,

Ci potolește-ți arșița și dorul,

De va seca? să nu îți fie teamă,

Preaplinul se revarsă fără vamă.

Când Horea în lanțuri era dus

Acolo-n Munți, pe Arieș în sus,

Izvorul s-a înălțat spre gura lui

Și l-au lovit soldații nimănui,

Fântâna-n stâncă de atunci e oarbă

Ca nimenea din ea să nu mai soarbă,

De-aceea m-am legat cu jurământ

De apa ei din cer și din cuvânt!

Fontana mea, ce vine de departe

Tuturora fără preț se împarte,

Atâta doar te rog, oglinda-i clară

N-o tulbura cu vorbe de ocară...

Din dragoste...

14 Făurar 2014

Dacă vrei sa fii iubit, iubește.

Seneca

Din dragoste vă scriu acest poem,

Cu dragoste le-am scris aici pe toate

Și așa în fiecare zi vă chem

La masa mea, cea plină de bucate.

Fără Dragoste nu-i nicio bucurie,

Degeaba spui în viață că iubești

Dacă nu arzi în ea ca o făclie,

Lumina ta în jur s-o dăruiești!

Ea niciodată nu se împrumută,

Nici nu există dacă nu-i întreagă,

De unul singur dragostea e mută,

Cum să-i spui tăcerii dragă-dragă?

De va sfârși vreodată? nu mă tem,

Celor ce vin întreagă le rămâne,

Din dragoste v-am scris acest poem,

Din dragoste o să îl scriu și mâine...

Iartă-mi supărarea...

30 Ianuarie 2014

În vișin mi-a cântat un pițigoi,

Cântecul și norii se răzbună,

Peste pământul Țării și în noi

În curând va fi iar vreme bună!

Și cât s-a bucurat auzul meu

Ca orbul însetat întru lumină!

Va trece iarna cu oftatul greu

Și primăvara iarăși o să vină.

Tu iartă-mi supărarea care-am fost

Și care încă îți mai dă târcoale,

Nu-i nicăieri în lume adăpost

Cum e aici în lacrimile tale.

Versul meu și norii se răzbună,

Lumina curge din cuvânt șuvoi,

În curând va fi iar vreme bună

Peste pământul Țării și în noi...

Poem înzăpezit...

29 Ianuarie 2014

Cuvintele acestea nu-mi dau pace

Și viscolesc în mine cu târziu,

Nici hârtia albă nu-mi mai place,

Mă simt împotmolit în ea când scriu!

Neputincios, din tristul meu ungher

Mi-e sufletul aproape de prăpăd,

S-a întunecat între pământ și cer-

Doamne, unde Ești, nu Te mai văd?!

Și vinovat acum cu cei ce plâng,

De-aici, de unde sunt, Te rog fierbinte,

Ascultă-mi azi cuvântul meu nătâng

Și-alungă norii, bunule Părinte!

Adu-mi aminte și atunci când nu-s

Ochii mei împovărați și triști,

De adevărul care mi l-ai spus-,

Numai Tu Ești veșnic și Exiști!

Cuvintele de-o vreme nu-mi dau pace

Și viscolesc în mine cu târziu,

Nici hârtia albă nu-mi mai place,

Mă simt înzăpezit în ea când scriu...