Din lacrima dorului...

 

7 August 2020

In memoriam

Dumitru Fărcaș

„Și Dumnezeu e-un bun român...”

(7 August 2018)

-Restituiri-

În leagănul Munților mei din Apus,

Acolo, unde și astăzi mai adorm câteodată,

Am crescut în lacrima Dorului picurată-n Auz,

Lacrima Dumnezeirii ce mi-a fost dată!

Un Om ca Dumitru, știu, nu se naște

Decât la o sută de ani în Carpați!

L-am cunoscut mai înainte de-a ne cunoaște

Și așa am rămas, de-a pururea frați!

Sufletul meu se înfioară și-acum,

Ascultându-i porunca aceea divină:

„Iubiți-vă Țara și Neamul și nu oricum,

Cu dragostea voastră vederată-n lumină!”

Mereu între contemporani și strămoși,

Dumitre Fărcaș, de acum te vei duce

Lângă prispa Casei tale din Groși,

Maramureșul ți-a fost altar și cruce!

Între glasul de înger și tăcerea din humă,

Din satul cel veșnic, Sat pătimaș,

„Neamul și mândra” ce durere postumă!

Nu te vor uita, Dumitre Fărcaș...

Cântecul mântuie...

Cine va putea să-i fure vreodată sufletul taragotului său?

Cântă, Dumitre,

Fărcașule-mi cântă,

binecuvântat fie Duhul

taragotului tău!

Cântecul mântuie

dar și

înspăimântă

Gândul celui ce te gândește

de rău...

Câtă Lumină

și

câtă

putere

clocotește în trunchiul

acestui gorun-

cântă-mi Fărcașule,

de mângâiere,

Cântecului tău

mă

supun!

El vine, de unde?

Dumnezeu să te-asculte!

El vine din Cerul

de jos

și de Sus,

cântă-mi, Dumitre

și nu

îmi răspunde,

cântă-mi o viață-

nu-i timp

de

răspuns...

Nicolae Nicoară-Horia

Slăvită fie Fața Ta...

Joi, 6 August 2020

-Schimbarea la Față a Domnului-

Ce Sărbătoare binecuvântată!

Martorul acestei clipe sunt,

Slăvită fie Fața luminată,

Cea arătată nouă pe pământ!

Fața Ta, cea dinspre lume plină

De lacrimi și de sânge și de spini,

Din zarea-nveșnicită în lumină

Trimite, Doamne, pacea-ntre măslini,

Trimite, Doamne și aici, acasă

Lumina Ta și tuturor s-o-mparți,

Alungă dezbinarea ce ne-apasă

Și ura nesfârșită dintre frați!

Din bucuria mea mă rog mereu

Cu Cerul sprijinindu-se pe frunte:

Slăvită-Ți fie, Fiu de Dumnezeu,

Fața Ta, schimbată sus pe Munte!

Nicolae Nicoară-Horia

M-a trezit un greier...

5 August 2020

-Restituiri-

M-a trezit un greier țârâind flămând

Pe la miez de noapte la fereastra mea,

M-a trezit un greier, m-a trezit un gând?

Toată lumea doarme între nu și da!

M-a trezit un greier; domnule poet,

Scoală-te îndată și degrabă scrie,

Sigur, „deșteparea” spusă n-o regret,

Sunt la tine-n brațe, sfântă Poezie!

Te sărut pe frunte și mai jos mă lasă,

Între noi nu este nicio supărare,

Lumea șopotește, mie nici nu-mi pasă,

Dragostea aceasta nicio vârstă n-are...

Lâng'așa minune cum poți să te culci?

Și nici el nu vine, somnul, niciodată,

Sunt la tine-n brațe și ce brațe dulci

Legănându-mi clipa care mi-a fost dată!

Nicolae Nicoară-Horia

Dar tu prin veacuri vei rămâne...

5 August 2020

Stau și mă-ntreb adeseori

Cu mintea-n bătălie dusă,

Cu sufletul plin de fiori,

De cine, Țară, ești condusă,

De parcă te petrec acum,

Cu surle, plini de bucurie,

O, vai! Pe ultimul tău drum

În plină zi de pandemie?

Aud că nu mai are rost

La școală să-nvățăm latina,

Să nu se știe cine-am fost,

De unde ne-a venit lumina!

Istoria ce vină poartă

De ea dacă ne-au despărțit?

Ne tot lovesc păgânii-n soartă

Și-n Crezul nostru neclintit!

Dar cineva din cer îmi spune,

El, Îngerul pe care-l știm,

Că tu prin veacuri vei rămâne,

Ei-pulbere prin țintirim!

Nicolae Nicoară-Horia

În curând se va Schimba la Față...

3 August 2020

L-am văzut adeseori prin viață

Trecând pe Bunul meu Învățător,

În curând se va Schimba la Față

Acolo sus, pe Muntele Tabor,

Iar celor care-mi spun că nu Există

Să le ierte bezna din cuvânt

Și-acum când scriu El are Fața tristă

De câtă răutate-i pe pământ!

Sub văl degeaba îi ascundeți chipul

Mânjindu-i strălucirea cu noroi,

Doamne-al nostru, iartă-le tertipul

Și nu-ți întoarce fața de la noi!

Nicolae Nicoară-Horia

Sunt dezamăgit...

Vineri, 31 Iulie 2020

Da, sunt dezamăgit de multe cele,

Câteodată-mi vine gândul viclean, ptiu!

Mai ales noaptea murmurând sub stele,

„De astăzi înainte nu mai scriu!”

Mă doare-auzul, ochii mei sunt plini

De vederi ce nu îi mai încape,

De parcă port blestemul unor spini

Din cununa Lui, aici sub pleoape...

Sunt Om și pur și simplu mi-e rușine,

Stau și mă-ntreb, așa ca fiecare

Dintre cei dezamăgiți ca mine:

Vine August, ce ne-aduce oare?

Să fie pace-n lume, sănătate

Și Dragoste în suflet de merinde,

Avându-le, avem aici de toate

Și nicio teamă nu ne mai cuprinde!

......................................................

Aștept, când va fi ceasul să mă cheme,

Cel ce m-a trimis și mă voi duce,

Da, sunt dezamăgit de multă vreme

Și neamul meu e-aproape lângă cruce...

Nicolae Nicoară-Horia

Biblia nu-i carte de povești...

Joi, 30 Iulie 2020

Tolănit între cuvinte, Omule, stai și citești

Sorbind cu nesaț cafeaua, pufăind pe nas a-lene,

Biblia nu este-o carte tălmăcită, de povești,

Cum nu-i apă minerală sângele curgând prin vene...

„Înțelepți” destui ca tine fost-au și vor fi pe lume,

Dar din toți s-a ales praful sub blestemul cel mai greu

Și-acum îi aud prin piețe cum fac îndrăciții spume

Tot strigând în gura mare: „nu există Dumnezeu!”

De aici, până-n aiurea orice „isprăvit”să știe,

Strige cât îi țin plămânii, facă bătături la gură

Și „tratate” nesfârșite la comandă să le scrie,

Nicio slovă ce-a fost scrisă neclintită-i din Scriptură!

De „tradus” o traduc unii, după interese, știu,

Pentru cerșetorul străzii, de la slugă, la stăpân,

Tatăl nostru este-același, drept și milostiv și viu,

Pentru fiecare-n parte, musulman, chinez, român...

Nicolae Nicoară-Horia