Sunt lângă tine...

 

Vederea mi se mistuie sub pleoape,

Te simt și te aud-ești lângă mine,

Se face seară, noaptea e aproape,

Degeaba latră câinii, ea tot vine...

Afară trece vântul peste casă

Și peste pomii-nfrigurați și goi,

Un gând străin pe frunte mă apasă

Și Aerul se tânguie-ntre noi,

Precum se răzvrătea atunci pe creste,

Acolo-n Munții mei, plini de jivine,

Parc-am ajuns la capăt de poveste

Și totuși te aud: sunt lângă tine...

....................................................

Când îmi vorbești și vântul se ogoaie,

Ca o mireasă luna se-nveșmântă,

Cu tine nu sunt singur în odaie,

Poezia mea-minune sfântă!

Duminică, 30 Ianuarie 2022, spre seară...

Nicolae Nicoară-Horia

Dragostea nu moare niciodată...

 

Din clipa cea dintâi când ne-a fost dată,

Ca un semn de Adevăr și Pace,

Dragostea nu moare niciodată

Dintre oameni, păsări, dobitoace!

Oricâte boli s-au născocit anume,

La câte suferințe condamnată,

Dragostea e veșnicită-n lume,

Dragostea nu moarte niciodată!

Cel mai potrivnic vânt de pe pământ

Lumina ei nu are cum s-o stingă,

De-o seamă și mereu cu Duhul Sfânt

De ea nu poate nimeni să se-atingă!

Vineri, 28 Ianuarie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Somnul...

 

Mă uit cu drag la tine și mi-e „ciudă,”

Cum dormi ca zâna-nvinsă din povești

Și gândul meu sub tâmple parc-asudă

Privindu-te cât de cuminte-mi ești!

Lumina de pe fața fața ta fierbinte

A adormit cu dragoste și ea,

Sunt treaz și fericit între cuvinte,

La mine vină somnul când o vrea;

Nu mi-a fost dată pentru el viața,

Eu singur niciodată nu îl chem

Și mă cuprinde-n brațe dimineața

Odihnit ca slovele-n Poem...

Nicolae Nicoară-Horia

Constantin Brâncuși-Muza adormită

Cu Poezia la taifas...

 

„Cu perdelele lăsate” stau la masă,

Singur, între gânduri, fără glas,

Noaptea ca o platoșă m-apasă,

Dintr-odată vine la taifas

Ea, Poezia, precum o nălucă

Și uite-așa în poală mi se-așează:

Lasă supărarea să se ducă,

Nu fi trist, sărută-mă, cutează!

Chiar se duce supărarea toată,

Acum când scriu aud în jurul meu:

În noaptea asta binecuvântată

Cu tine și în veci e Dumnezeu!

26 Ianuarie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Vă iubesc și sufăr pentru voi...

 

Vă iubesc și sufăr pentru voi,

Românii mei, câți mai sunteți în țară,

Românii mei, îngândurați de-afară,

Un neam cuprins de griji și de nevoi!

Același grai ne leagă de cuvânt

Și-același Dor îngemănat ne-apasă,

Un singur prag, e pragul de Acasă,

Pe care îl avem pân' la mormânt!

Când Dumnezeu ne-a dat la fiecare

Nu-ntâmplător, un suflet de român,

Să îl purtăm ca pe-un odor la sân,

Dar dezbinarea dintre noi mă doare!

.........................................................

Vă iubesc și sufăr pentru voi,

Îl rog în Rugăciunea mea fierbinte,

Îndură-Te de neamul meu, Părinte

Și mântuiește-mi Țara de nevoi!

25 Ianuarie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

 

Subsemnatul purtător de număr...

Eu, subsemnatu

l...nu mai am nume,

Părinții mei se răsucesc în mormânt!

Întunericul se-ntinde peste lume,

Doamne, nu-mi lua lumina din cuvânt!

Umblă buimac prin veacul meu nebunu'

Și seamănă zâzanie-ntre noi,

Tu lui Adam din rai nu i-ai spus unu,

Nici unu Evei nu i-a spus doi...

..................................................

M-apasă veșnicia peste umăr,

Când va fi să plec din astă lume,

Eu, subsemnatul, purtător de număr,

La tine, Doamne, să mă chemi pe nume!

Duminică, 23 Ianuarie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Armele...

 

Am urât armele, le urăsc și acum,

Citeam „Moartea căprioarei” plângând,

Pușca aceea cu mirosul de fum

Îmi stăruie ca un ghimpe în gând...

Cuvântul „arme” pe suflet m-apasă,

Nu m-am jucat niciodată cu ele,

În toată Copilăria mea de Acasă

Altele erau jucăriile mele,

Cu păsări, cu stele, acolo la țară

Îmi cioplea tata din lemn piramide

În care m-ascundeam de urâtul de-afară,

O armă, oricare, întotdeauna ucide!

Trăiesc o vreme tot mai în derivă

Și Cerul parcă s-a schimbat la față,

Am urât armele și moartea deopotrivă,

Ce sfântă e Dragostea mea pentru viață!

22 Ianuarie 2022

Nicolae Nicoară-Horia