22 iulie, spre seară...
„Nu mai avem nevoie de Cultură”,
Spunea trimisul-şef de la Judeţ,
Nici să semneze nu ştia citeţ
Şi-n ochii lui purta atâta ură!
În viaţă insul n-a citit o carte,
La un concert vreodată nu s-a dus
Şi din fotoliul unde a ajuns
Înţelepciune şi destine-mparte!
El nu ştie ce-nseamnă Simfonia,
Mai mult nici nu cunoaşte cheia-sol,
Tristeţile îmi dau acum ocol
Şi-mi clocoteşte-n inimă mânia...
„Tăiaţi fără de milă-n carne vie,
De ce în Viaţă s-au făcut artişti?”
Tu, Patrie, de vrei să mai exişti
Trezeşte-ţi fiii dintru letargie...
„Nu mai avem nevoie de Cultură”,
Spunea trimisul-şef de la Partid,
De alte cele Omul e avid
Şi-n ochii lui ardea atâta ură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu