7 Iulie 2010.
Merg în grădină să mă odihnesc,
Să îmi astâmpăr gândurile-n vie,
Acolo vreau de viu să îmi zidesc
Sufletul durut în Poezie!
Mă simt ca Unsul cerului cu mir
De care nu se-atinge nici o moarte
Şi Aerul pe care îl respir
Are în el atâta bunătate!
Cei desţăraţi mereu spre ea tânjesc,
Poarta ei e pururea deschisă-
Merg în grădină să îmi odihnesc
Partea cea dinspre pământ, nescrisă...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu