10 Iulie 2010, spre dimineaţă...
Nici pe mine nu mă mai citesc,
Nu mai am timp şi nu mai am răbdare,
Am scris şi scriu tot ceea ce gândesc,
Aşa mi-ai zis şi vorba ta mă doare!
Prietene, mă iartă dacă-ţi spun,
Nu înţeleg spovada ta de-acuma,
De nu citeşti în Viaţă la ce bun
Să-ţi umileşti postum în versuri huma?...
Tot alergând pe drumul către mâine,
Năvalnic, precum râul dinspre Munţi,
Te-ai întrebat vreodată ce rămâne
În urma ta la cina celor mulţi?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu