Duminică, 4 iulie 2010.
Ce gândeşte Marea în furtună
Când valurile ei sunt dezbinate?
Nu-i bună supărarea, nu e bună
Nici în Viaţă şi nici după moarte...
Lasă deoparte ura şi mânia,
Dezbracă-ţi trupul de cămaşa ei,
Tot aurul şi smirna şi tămâia
Şi toată bogăţia lumii, ce-i?
Cu sufletul şi ochii plini de zgură
Te întâlnesc adesea la răscruci,
Omule, nu scrie în Scriptură,
Iubiţi-vă cu Dragoste de prunci?!
Ce gândeşte Marea în furtună
Când ţărmurile ei sunt dezbinate?
Nu-i bună supărarea, nu e bună
Nici în Viaţă şi nici după moarte...
duminică, iulie 04, 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu