Duminică,
29 Septembrie 2013
„Cine
vrea să vină să mă vadă,
Mult
nu mai fac umbră pe pământ”,
Cum
se topește încet ca o zăpadă
Făptura
ei de Mamă în cuvânt!
Iar
se înfioară sufletul în mine,
Mă
simt ca iarba vara, fân cosit,
Sunt
ca un roi învolburat de-albine,
Sunt
ca un roi de matcă părăsit...
Mă
doare mâna asta care scrie
Acest
Poem neterminat din viață,
Cealaltă
mână, dinspre dimineață,
A
adormit pe fruntea ei târzie...
„Cine
vrea să vină să mă vadă,
Dar
să nu mă întrebe cine sunt”,
Făptura
Mamei- fulgul de zăpadă,
Cum
se topește, Doamne, în cuvânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu