Duminică,
16 Martie 2014
Lucian
Blaga
Cu
dragoste neobosită
Mă
întrebai copilărește,
Mă
întrebi și azi nedumerită,
Sufletul,
când se-odihnește?
Ca
aurul de sub văpăi,
Ca
Duhul Sfânt la Bobotează,
Eu
îl vedeam prin ochii tăi
Atât
de dragi cum luminează!
Din
cea mai sfântă libertate
Lăsată
nouă pe pământ
În
pieptul meu și-al tău se zbate,
Hai,
pune-ți mâna pe cuvânt!
Tu
știi că nu-n zadar te chem
Și
ea, chemarea, ne-a fost dată,
Oricât
de obosiți suntem
El
nu adoarme niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu