Visez cuvinte...

4 Martie 2014

Mi-e fruntea plină de poeme

Și vin mereu în rotocol,

Adorm tot mai târziu de-o vreme

Și tot mai odihnit mă scol.

Aud prin vis cum îmi dospește

Iubirea întru care sunt

Și-atunci când trupul se-odihnește

De grijile de pe pământ...

Și fericirea mea din zori

Cu toate aducerile-aminte

V-o spun și vouă deseori-

Prietenii mei, visez cuvinte!

Iar visul, doar atât, îl scriu

Ca roua lui să mai rămână,

E poate semnul că sunt viu

Și somnul încă mă amână.

Mi-e viața plină de poeme

Și-așa mi-a fost, fără ocol,

Adorm tot mai târziu de-o vreme

Și tot mai odihnit mă scol...