Noiembrie se duce...

29 Noiembrie 2017

Noiembrie se duce, spre unde noi nu știm

Și umbrele-nserării încep să ne cuprindă,

Decembrie e-aproape și sus la Viflaim

Se naște iarăși Pruncul în leagăn de colindă

Și iarna o să cearnă zăpada peste noi

Și gândurile mele sub pom se înlumină,

Noiembrie se duce, nu-l mai chema înapoi,

Oricum până la Anul nu are cum să vină;

Afară-i frig și gerul cu nepăsare mușcă,

La mine în cuvinte e cald precum în rai,

Din anul care pleacă ne-a mai rămas o dușcă,

Să plece, vine altul din urmă și...nu-i bai!

Colindătorii parcă se-aud vuind pe drum

Și crește-n mine dorul de Munți tot mai fierbinte,

Ci vino și îngână-mi un leru-i ler de-acum

Până ne fură somnul uitat între cuvinte.

Citește-mă cu grijă încet și nu te teme,

Nu vom cădea vreodată din margine de vis,

Noiembrie se duce, mai zăbovim o vreme

Să teminăm poemul ce încă nu l-am scris...

Nicolae Nicoară-Horia