Rugă nehotarnică...

Joi, 30 Noiembrie 2017

Din copilărie așa mă rugam

Și rugăciunea era nehotarnică:

„Ferește-mi, Doamne, acest neam

De ură și de moartea cea grabnică,

Ferește-mă și pe mine de silă

Și-alină-mi oftatul cel greu!”

Cu câtă-ndurare cerească și milă

Te uitai înspre sufletul meu!

Acolo, în Munții de Aur, știi bine

Ce dureri îndurat-au românii,

Mânuțele mi le ridicam înspre Tine,

Precum curcubeul deasupra fântânii!

Mă rugam pentru Horea și pentru Avram

Să le dai odihna cea veșnică,

Pentru Țara aceasta întreagă ce-o am

De jertfa lor pururea să fie vrednică!

Potolește-i dușmanii care mai sunt

Și-i sapă zinic la temelie,

Tu ne-ai lăsat aici pe pământ

O patrie cu numele sfânt-Românie!

Și-acum la bătrânețe mă tog smerit,

Iar brațul Tău să cad nu mă lasă,

De rele-ntotdeauna Tu m-ai ferit,

Și nu mi-ai spus niciodată: nu-Mi pasă!

Nicolae Nicoară-Horia