Duminică,
30 Septembrie 2018
Lui Iancu-Daniel
Iancule, de unde mă
cunoști?
Cum mă privești și îmi
zâmbești îmi pare
Că sunt acum în fruntea
unor oști
Pe Brutusul amurgului
călare...
Marșul sfânt îmi picură
în sânge:
„Astăzi cu bucurie,
românilor, veniți!”
Iar fluierul în cer
începe-a plânge,
El n-are liniște în
veci, să știți...
Cum mă privești și
versul se-nfioară,
Se luminează-ndată
gândul meu,
Izbăvitorule de Neam și
Țară,
Copil trimis aici de
Dumnezeu!
..............................................
Durerea lui mă poartă
peste tot
Din Apusenii dragi, până
departe,
Vă spun cu Adevărul
scris și pot,
Că Duhul Iancului nu are
moarte...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu