7
Mai 2019
7
Mai 1978
„Ferice e
fereastra în care te-am zidit...”
-Restituiri-
Ploua și-atunci pe dealurile mele,
Eu mirele din Munţi și tu mireasă
Acolo în căsuţa de sub stele,
Cea dintre toate, singura- Acasă!
Ploua și-atunci şi erau flori de mai,
Câtă risipă albă de petale!
Ce minunat, dumnezeiesc alai
În urma noastră şerpuind a vale...
Ploua şi-atunci, îţi mai aduci aminte,
Răspunsul meu flămând de întrebări?
Dar ploaia era caldă și cuminte,
Cu fulgerele încremenite-n zări.
Ploua şi tu râdeai- Copilărie!
Acolo, între noi şi Dumnezeu,
Era în tine- atâta Poezie-
Ierusalimul sufletului meu...
Ploua și-atunci pe dealurile mele,
Eu mirele din Munţi și tu mireasă
Acolo în căsuţa de sub stele,
Cea dintre toate, singura- Acasă!
Ploua și-atunci şi erau flori de mai,
Câtă risipă albă de petale!
Ce minunat, dumnezeiesc alai
În urma noastră şerpuind a vale...
Ploua şi-atunci, îţi mai aduci aminte,
Răspunsul meu flămând de întrebări?
Dar ploaia era caldă și cuminte,
Cu fulgerele încremenite-n zări.
Ploua şi tu râdeai- Copilărie!
Acolo, între noi şi Dumnezeu,
Era în tine- atâta Poezie-
Ierusalimul sufletului meu...
Nunta noastră...
7 Mai 1978
Nunta
noastră n-am s-o uit în veci!
Mi-e
dorul într-un leagăn de nuiele
Și
te aud prin gândul meu cum treci-
E
nuntă iar pe Dealurile mele
Mult
mai înalte-acum și mai tăcute
Și
muzica aceea-i mult mai lină,
Mireasa
mea, ce vămi necunoscute
Îmi
jinduiesc vederea din lumină!
Atâtea
flori ți se-așterneau în cale!
Cădea
din cer o rouă preacurată
Acolo-înspre
Biserica din Vale
La
cununia care ne-a fost dată.
Azi
dacă mă citești de ce suspini
Când
te îmbracă-n alb aceeași fată?
Nuntașii
de atunci sunt mai puțini
Și-Acasa
mea acum e încuiată...
Nunta
aceea n-am s-o uit în veci!
Iar
mi-e dor de-un leagăn de nuiele
Și
te-aud prin vârsta mea cum treci-
E
nuntă iar pe Dealurile mele...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu