Viața...

8 Mai 2019

Vremelnice sunt toate câte sunt

Pe lumea asta care ne-a fost dată

Și soarele asfințește pe pământ,

În ceruri nu apune niciodată!

Sufletul din mine e la fel,

Însuflețește lutul și-apoi pleacă

Și-atunci mă-ntreb: ce vină are El

Să-L judece credința mea săracă?

Viața-i „un blestem de a te naște?”

Eu niciodată n-am crezut în el,

Cum nu cred în moartea-n zi de Paște,

Blestemătorul este un mișel!

Cuvintele acestea dureroase

Tot mai des le-aud în jurul meu,

Mă-ntreb, cu frigul cuibărit în oase:

Cum să te blesteme Dumnezeu?

Viața nu-i a ta, e-un dar ales,

Cine l-a primit, să-L recunoască!

Pe lumea asta plină de eres,

Nu poate Omul singur să se nască!

Nicolae Nicoară-Horia