22 august 2009, Săcuieu-”APUSENI-Legendă, tradiţie şi spiritualitate”
Ce singur e Satul şi-atât de bătrân,
Casele lui sunt tot mai supărate,
I-am auzit sufletul în căpiţa de fân
Cum gemea de linişte şi de Singurătate...
Pe la porţile lui, obosite de Dor
Stau laviţe roase de carii şi vreme,
Departe, în zări, un ultim cocor,
Cine, Doamne, înapoi să îl cheme?
Tot mai aproape pădurile vin,
Nici grâul aici nu se mai seamănă,
Ochiul meu, totul, de tine e plin
Tristeţe albastră-sora mea geamănă.
Fie-mi Clipa de Dor mântuită,
Nu-i răbdare destulă cine s-o dreagă,
Numai Anica Moaşii încă mai recită
Poemele ei de o Viaţă întreagă...
Ce singur e Satul şi-atât de-obosit,
Casele lui sunt tot mai apăsate,
I-am auzit Sufletul răstignit
Pe o cruce de linişte şi de singurătate...
marți, august 25, 2009
vineri, august 21, 2009
LUMINA MEA...
DOR FĂRĂ SAŢIU...


21 august 2009.
În pieptul meu un Dor ca un suspin
Îl simt cum se aprinde uneori,
Aş vrea s-adorm în Umbra unui spin
O noapte-ntreagă, până către nori...
Pe dealuri toată ziua am cosit,
În urma mea e iarba mai bogată,
Nu mă-ntreba de ce sunt obosit,
De tine şi de Viaţă, niciodată!
Pe lume e atâta uscăciune
Şi setea doare în căuşul mâinii-
Simt şi eu un fel de rugăciune
Cum suie-ncet, în cumpăna fântânii...
miercuri, august 19, 2009
COLOCATARI...

19 august 2009.
Noi amândoi suntem colocatari,
Chiar locuim şi pe aceeaşi scară,
Tu nu mă crezi acum, de ce tresari?
Unul urcă, celălalt coboară...
Ne-am salutat în treacăt deseori
Şi dacă, nu a fost din întâmplare,
Aici, în casa noastră de sub nori
Are loc în gânduri fiecare...
Şi totuşi, de o vreme, cam demultă,
Ne facem unul altuia bruiaj,
Limba noastră e tot mai ocultă
În gâlceava Clipei de partaj...
Insultele, din ce în ce mai mari,
Între noi e-atâta dezbinare,
Aici am fost, suntem colocatari
În Casa vremii, unica sub soare...
marți, august 18, 2009
CLIPA...

18 august 2009.
E Clipa dintre noi tot mai sărată,
În zborul din cocori tot mai târziu,
Nu mă-ntreba de ce sunt supărată,
Nici eu răspunsul, încă, nu îl ştiu...
Aşa mi-ai spus aseară şi-ai plecat,
În cerul tău amirosea a toamnă,
Acum, când scriu, şi eu sunt supărat,
Cât de curând o să îmi treacă, doamnă
Gloria de-o clipă şi năpasta,
Seceta din gânduri şi din ploi,
Toate vin şi trec în lumea asta-
Din ea odată vom pleca şi noi...
luni, august 17, 2009
IMPONDERABILITATE...
17 august 2009, spre seară.
Aşa mă simt, când mâna mea nu scrie,
Ca un ceasornic fără minutare,
Ca o fereastră înspre veşnicie
Şi Aerul ne-inspirat mă doare...
Când nu rosteşte gura mea cuvânt,
Parcă un şarpe calea mi-o aţine,
Trupul acesta întru care sunt
În marginile lui abia mă ţine...
Aşa mă simt, când mâna mea nu scrie,
Ca un ceasornic fără minutare,
Ca o fereastră înspre veşnicie
Şi Aerul ne-inspirat mă doare...
Când nu rosteşte gura mea cuvânt,
Parcă un şarpe calea mi-o aţine,
Trupul acesta întru care sunt
În marginile lui abia mă ţine...
POEM DUS LA BISERICĂ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


