17 august 2009, spre seară.
Aşa mă simt, când mâna mea nu scrie,
Ca un ceasornic fără minutare,
Ca o fereastră înspre veşnicie
Şi Aerul ne-inspirat mă doare...
Când nu rosteşte gura mea cuvânt,
Parcă un şarpe calea mi-o aţine,
Trupul acesta întru care sunt
În marginile lui abia mă ţine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu