Dor de Sat...

SĂCUIEU - „APUSENI- legendă, tradiţie şi spiritualitate”
Duminică, 23 august 2009, ora 3.00

Mi-e dor să dorm pe-o plapumă de-otavă,
Să mă umplu de-amirosul sfânt,
Cum se umple şarpele de-otravă
Spre apusul soarelui de pe pământ...

Şi-acolo, între linişte şi stele,
Să mi te-aud în suflet cum cobori
Şi să te joci cu gândurile mele
O noapte-ntreagă, până către zori,

POEZIA mea, ce nu-mi dai pace
Şi-atât de mult mă bucur să nu-mi dai,
Când eşti tu, Aici e-atâta pace
De parcă trece Dumnezeu prin Rai...

Vai, Satul meu din tine cum se duce
Lumina, de orbesc acum când scriu,
Am văzut un Crist uitat pe-o cruce,
Un Crist înlăcrimat şi Era viu!

Ne-a mai rămas din toate Rugăciunea
Şi ea acum din ce în ce mai rară,-
Fă, Doamne-Sfinte, pe pământ minunea
Şi dă-ne Satul înapoi în Ţară!
...............................................................

Mi-e Dor să dorm pe-o perină de-otavă,
Dar şi cosaşii sunt tot mai puţini,
Cei mulţi sunt duşi acolo sus, în slavă
Şi-n loc de coase poartă stele-n mâini...