Duminică, 16 august 2009.
Mi-ai spus că mă invidiezi
Şi n-am crezut în vorba ta-
Poetul meu, tu nu mă crezi,
Invidia e-aşa de grea!
Dar eu nu am în suflet ură
Ci numai Dragoste şi Zbor,
Când mă citeşti peste măsură
Toate-aşteptările mă dor...
E-atâta linişte în Casă,
Prin versul tău aud cum suie
Ca o hlamidă de mireasă
Lumina toamnei prin gutuie...
De-o vreme nu mai am cuvinte,
Dar am ce n-ai şi nu-i de-ajuns,
Tu lasă-mă să stau cuminte
În Umbra Flăcării ascuns...
Mi-ai spus că mă invidiezi,
Eu n-am crezut şi nu cred încă-
Poetul meu, tu nu mă crezi,
Un Munte nu e numai stâncă...
Mi-ai spus că mă invidiezi
Şi n-am crezut în vorba ta-
Poetul meu, tu nu mă crezi,
Invidia e-aşa de grea!
Dar eu nu am în suflet ură
Ci numai Dragoste şi Zbor,
Când mă citeşti peste măsură
Toate-aşteptările mă dor...
E-atâta linişte în Casă,
Prin versul tău aud cum suie
Ca o hlamidă de mireasă
Lumina toamnei prin gutuie...
De-o vreme nu mai am cuvinte,
Dar am ce n-ai şi nu-i de-ajuns,
Tu lasă-mă să stau cuminte
În Umbra Flăcării ascuns...
Mi-ai spus că mă invidiezi,
Eu n-am crezut şi nu cred încă-
Poetul meu, tu nu mă crezi,
Un Munte nu e numai stâncă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu