13 septembrie, mereu...
E noapte, nici o candelă aprinsă
La Ţebea pe Mormântul Celui Viu!
Durută, ca o lacrimă neplânsă,
Inima ta, mereu, aşa o ştiu...
Prin fluier trece vântul şi suspină,
Pe sub gorun se-aud păreri de rău,
E Sărbătoare-aici şi ei se-nchină
Unui dor străin de Dorul tău!
Ei, patrioţii noştri de o Clipă,
Luându-te blazon în pieptul lor,
IANCULE- duruta mea risipă,
Tu lasă-mă în locul tău să mor...
Mă tulbură nespusa ta Poveste
Şi Munţii-n veşnicia ei se mută-
Aici, Acum, atâta lipsă-mi este
De Numele rămas pe crucea mută!
E noapte, nici o candelă aprinsă
La Ţebea pe Mormântul Celui Viu!
Durută, ca o lacrimă neplânsă,
Inima ta, mereu, aşa o ştiu...
Prin fluier trece vântul şi suspină,
Pe sub gorun se-aud păreri de rău,
E Sărbătoare-aici şi ei se-nchină
Unui dor străin de Dorul tău!
Ei, patrioţii noştri de o Clipă,
Luându-te blazon în pieptul lor,
IANCULE- duruta mea risipă,
Tu lasă-mă în locul tău să mor...
Mă tulbură nespusa ta Poveste
Şi Munţii-n veşnicia ei se mută-
Aici, Acum, atâta lipsă-mi este
De Numele rămas pe crucea mută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu