Înduminicare...

27 Februarie 2011.

Astăzi m-a trezit în zori
Dimineaţa din cuvinte-
Înduminică-mi Părinte
Gândul mirosind a flori,

Spală-mi sufletul cu mir
Şi Vederea mea cu rouă
Şi-îmbrăcat în haină nouă
Fă-mă, Doamne, trandafir...

Când pe Singurul Tău Fiu
Răstignitu-L-am în mine,
Om am fost aici, ştiu bine,
Mi-e ruşine să mai fiu!

Fă-mă lacrimă fierbinte
Pe pământ din ochii Lui,
Mă-nduminică, Părinte-
Altă vindecare nu-i!

Dependenţa de Aer...

25/26 Febr. 2011.

Toate tristeţile şi bucuriile
vin
din Aer.
Depinde
cum ai învăţat să respiri
din Copilărie...
Aerul-
Ce minunat cuvânt!
Duhul, cel purtător pe deasupra
apelor,
când pământul era netocmit
şi gol...
Şi Viaţa aceasta
vine
din Aer!
El întreţine arderea
ei...

Întoarcerea Acasă...

24 Februarie 2011, spre seară...

Eram plecat cu trupul meu prin lume,
Frumos şi tânăr, gata de vânzare,
Nici nu mai ştiu ce căutam anume,
Risipa lui-risipă mă mai doare...

N-am reuşit să îl traduc din Dor,
În urmă i-a rămas rănită brazda,
Sărmanul suflet, cel tânguitor,
Şi azi se-aude cum îşi mustră gazda...

Spre seară mă întorc umil pe brânci,
Simt cât de vinovată-mi este huma,
Ce-a mai rămas din preţul ei de-atunci,
Cât a rămas din preţul lui acuma?

Eram plecat cu trupul meu prin vară
Şi pielea de miresme era plină-
Te-ntorci Acasă, dulcea mea povară,
Cine îţi face semne din lumină?

Lacrimă desculţă...

13/14 Febr. 2011.

Toate despărţirile sunt triste,
Cele din care nu mai vii-napoi-
Când voi pleca să-mi pui în mâini batiste
Şi încălţările să-mi fie noi...

Mă chemă Cerul-„gata eşti, Linuţă?”
Ce cunoscut îmi pare acel glas!
Sărmana Mamă, lacrimă desculţă
Prin lumea asta fără de popas...

Mă uit la ea ca l’o icoană dulce,
Când vine seara-n ochii ei căprui
Îşi face aşternutul să se culce
Cu Tatăl nostru spus la căpătâi…

Acum când scriu ea doarme fericită,
Tăcerile din ziuă n-o mai dor,
Doar versul meu se-aude cum recită
Pe fruntea ei ca umbra unui nor…

Fântâni de vânzare...

13 Febr. 2011.

E Duminică pe strada mea.
Trece un om
în amiaza mare-
ciubere avem,
doniţe avem,
fântâni aveeem
de
vânzareee!
Fântâni
cu dor de izvoare...

Cântec la marginea Satului...

9 Febr. 2011.

“Se gată oamenii”, îmi spune Mama
Ştergându-şi gândurile cu năframa,
Gândurile ei ostenite de drum
Tot mai rar urcă din Vale de-acum…

Nu mai stă “nime” acolo pe crânguri
Şi vulturii parcă sunt tot mai sânguri,
De sub zăpada şi ea putrezită
Iarba m-aşteaptă demult necosită…

Liniştea roade flămândă din stele,

Fântânile ard supărate şi ele,
De-acasă, până la margina Satului,
Ea simte toate durerile lui...

„Măcar tu din când în când să te duci
Acolo în Satul rămas lângă cruci-
Se gată oamenii, cărări nu mai sunt
Între casele lor locuite de vânt...”

Numărându-mi tristeţile...

7 Febr. 2011, spre seară...

Te-am auzit
numărându-mi tristeţile-
una, două, trei...şi aşa mai încet,
până la capătul lor...
Acolo,
mă aştepţi toropită
şi fericită
pe sufletul
acestui
Poem...