Iartă-mi supărarea...

30 Ianuarie 2014

În vișin mi-a cântat un pițigoi,

Cântecul și norii se răzbună,

Peste pământul Țării și în noi

În curând va fi iar vreme bună!

Și cât s-a bucurat auzul meu

Ca orbul însetat întru lumină!

Va trece iarna cu oftatul greu

Și primăvara iarăși o să vină.

Tu iartă-mi supărarea care-am fost

Și care încă îți mai dă târcoale,

Nu-i nicăieri în lume adăpost

Cum e aici în lacrimile tale.

Versul meu și norii se răzbună,

Lumina curge din cuvânt șuvoi,

În curând va fi iar vreme bună

Peste pământul Țării și în noi...

Poem înzăpezit...

29 Ianuarie 2014

Cuvintele acestea nu-mi dau pace

Și viscolesc în mine cu târziu,

Nici hârtia albă nu-mi mai place,

Mă simt împotmolit în ea când scriu!

Neputincios, din tristul meu ungher

Mi-e sufletul aproape de prăpăd,

S-a întunecat între pământ și cer-

Doamne, unde Ești, nu Te mai văd?!

Și vinovat acum cu cei ce plâng,

De-aici, de unde sunt, Te rog fierbinte,

Ascultă-mi azi cuvântul meu nătâng

Și-alungă norii, bunule Părinte!

Adu-mi aminte și atunci când nu-s

Ochii mei împovărați și triști,

De adevărul care mi l-ai spus-,

Numai Tu Ești veșnic și Exiști!

Cuvintele de-o vreme nu-mi dau pace

Și viscolesc în mine cu târziu,

Nici hârtia albă nu-mi mai place,

Mă simt înzăpezit în ea când scriu...

Blestemând...

27 Ianuarie 2014

Pentru că ninge și nu ninge blând,

Cu privirea întunecată-n sus

L-am auzit pe unul blestemând,

Cuvintele aici sunt greu de spus...

Pentru că plouă și e ploaia dură

Și râurile ies din matca lor,

Același om cu fața-n sus înjură

Pe Nevăzutul lui și-al tuturor!

L-am întâlnit pe urmă, norocitul

Câștigător la loto, tot ateu,

Cum numărându-și banii, fericitul

Îi mulțumea plângând lui Dumnezeu!

Vederea lui îmi stăruie în gând,

Cu-aceleași lacrimi șiroindu-i fața

Stătea la morgă omul blestemând

Pe Cel ce i-a luat soției viața...

...............................................

Pentru că plouă și e ploaia dură,

Pentru că ninge și nu ninge blând,

Același Dumnezeu din cer îndură

Pe omul, blestematul, până când?

Te ningeai fierbinte...

25 Ianuarie 2014

N-au mâncat-o câinii,

Iarna asta întreagă

Nu-ți aduci aminte

Cât ne-a fost de dragă?

Iar ne dă târcoale,

Dar e vremea ei,

Te ningeai fierbinte

Toată-n ochii mei...

Alb îți era părul,

Parcă erai nor,

Cum îmbătrânisem

De atâta Dor!

Și acum, când fulgii

Peste noi se-aștern

Și e codul roșu

Dat de la Guvern,

Pe poteci știute

Înspre tine vin

Să ne ningem iarăși,

Doamne, ce divin!

N-au mâncat-o câinii

Iarna asta întreagă,

Nu-ți aduci aminte

Cât mi-ai fost de dragă?

Zbor frânt...

22 Ianuarie 2014

În Munții mei s-au prăbușit în zbor,

Era un zbor predestinat sub stele!

„Nu suntem pregătiți pentru-ajutor!”

O, Patrie a neputinței mele!

Ei nu erau, se știe, „inamici”,

Poliția nu avea nicio treabă,

Un pumn nevinovat de oameni pașnici

Așteptând Salvarea mai degrabă!

Mă întreb acum, cu ciudă și cu jale,

Dacă blamau, ori aduceau injurii

Unor „domni” cu funcții speciale

Nu-i reperau din inima pădurii?

Cum urlă-n mine adevărul surd!

Nu i-a auzit din somn Armata,

Jandarmii din Pungești, cei de la Smurd?

Închei poemul meu aici și gata!

În Munții tăi s-a prăbușit un zbor,

Era un zbor predestinat sub stele!

„Nu suntem pregătiți pentru-ajutor!”

O, Patrie a deznădejdii mele!

Frumoasă carte...

21 Ianuarie 2014

„Ce carte frumoasă va fi și asta!

Câte ceasuri sunt?”

Mama

8 August 2013

Mi-aduc aminte tot mai des de ea,

De cartea scrisă și neterminată,

Cea dintre adevărul ei și stea,

O carte cum n-am scris-o niciodată!

„Frumoasă Carte!”, îmi spunea mereu

Privindu-mă în ochi cu neputință,

Să-i odihnească somnul Dumnezeu

În sfânta și slăvita ei ființă!

Acolo sunt cuvintele dictate

De gura Mamei, până-n cel din urmă,

Odată le voi tipări pe toate,

Acum durerea lacrimei mă scurmă;

Eu știu povara câtă mi-e de grea,

Din poezia care mi-a fost dată

Mi-aduc aminte tot mai des de ea,

De Cartea scrisă și neterminată...

Împrumutul...

21 Ianuarie 2014

Să nu trăiești din împrumut!

Așa spuneau în sat bătrânii,

N-ai liniște în așternut

Și nici în inima țărânii.

Ca orișice și el se gată

Și vine vremea de apoi

Cu respirația legată

Să dai „câștigul” înapoi...

Te vor plăti pe rând ai tăi,

Nu vezi cum stau în jur la pândă

Ca niște lupi flămânzi și răi

Viețuitorii din dobândă?!

....................................

Bătrânii au plecat din Sat,

Și eu ca ei o să mă mut,

Ascultă-mi versul apăsat-

Să nu trăiești din împrumut!