22
Ianuarie 2014
În
Munții mei s-au prăbușit în zbor,
Era
un zbor predestinat sub stele!
„Nu
suntem pregătiți pentru-ajutor!”
O,
Patrie a neputinței mele!
Ei
nu erau, se știe, „inamici”,
Poliția
nu avea nicio treabă,
Un
pumn nevinovat de oameni pașnici
Așteptând
Salvarea mai degrabă!
Mă
întreb acum, cu ciudă și cu jale,
Dacă
blamau, ori aduceau injurii
Unor
„domni” cu funcții speciale
Nu-i
reperau din inima pădurii?
Cum
urlă-n mine adevărul surd!
Nu
i-a auzit din somn Armata,
Jandarmii
din Pungești, cei de la Smurd?
Închei
poemul meu aici și gata!
În
Munții tăi s-a prăbușit un zbor,
Era
un zbor predestinat sub stele!
„Nu
suntem pregătiți pentru-ajutor!”
O,
Patrie a deznădejdii mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu